Prima masă madrilenă, apoi în Plaza de España

După ce ne cazarăm, ni se făcu o foame de lup (dacă ăsta e perfectul simplu, nu cunosc cum de mi s-a rătăcit în creieraş chiar acum!), iaca ce-am prînzit mititeii de noi.

Întîi am prînzit nişte cerveza, căci, nu-i aşa, asta am stabilit deja că ştiam să comandăm. M-a cam mirat aspectul paharelor. Paparaţii noştri nu au putut prinde şi urechea personajului din imagină, asta e.

Din meniul zilei, astăzi vă recomandăm insalata russa, un fel de saladă de boeuf care mie îmi place în mai toate variantele (mă omor moderat după aia cu mazăre, căci maman nu o face cu mazăre, normal). Porumbul n-a fost sensaţional. Dar aveam foamete adunată tocmai din Germanica.

Ăsta cred că e ragout-ul lui P. or smth. O supă cu şunci, îh, not really my taste!

Peştanul cred că somon, ruşinică de culoarea roşiei, la ce pieţe am văzut în Spania, roşioara aia arată de parcă ar fi de import, din Finlanda. Sau Nemţia.

P. s-a aruncat la gulaş cu pomfrit, apoi m-a ajutat să gătez peştişorul.

La 30 secunde distanţă (sau 3 minute), Plaza de España, care e frumuşică aşa, dar nu m-a leşinat, motivul principal cred că e că această clădire îmi inspiră Casa Poporului şi s-a rupt filmul.

Moment publicitar:
Azi dimineaţă ne-am uitat la un dvd pe care eu îl mai văzusem o dată, ceva turistic, cu Barcelona, Istanbul, Budapesta şi Madrid&Toledo. În spiritul concediului, am vizionat întîi Madrid, apoi Barcelona. Vaaaai ce-am lăcrămat! :(
O da mi-a plăcut teribil şi intenţionez să mai pun piciorul în sector!

Aşa, documentîndu-ne noi cu a asta da am văzut a nu cunosc etc., am observat eu personal că Torre de Madrid m-a lăsat aşa de rece, că nici nu l-am băgat în seamă. Or el e fix acolo la Plaza de España şi eu n-am nici o amintire în privinţa lui. Bun aşa.

Reluăm programul.

Moment cu fîntînă arteziană :-), nu cunosc ce reprezintă pe acolo, nu găsesc în wikipedia, pardon.

Eu de după nişte cai cu nume celebre cred, ai lui Don Quijote şi Sancho Panza.

Dunguţa din stînga este o bucăţică din turnul ăla de-a rămas neobservat, Cervantes e-n mijlocul imaginii, în stînga şi-n dreapta sînt (nu ştiu în care ordine) o dată doamna inimii lui în realitate şi-o dată Dulcinea (asta dacă am înţeles eu bine cît m-am frăsuit pe wiki!).

Un pic mai de aproape

La vînătoare de lăcuste