miercuri, 11 iulie 2018

Ă telegrame cam geografice și numai telegrame nu-s!

Sincer, habar nu am dacă pe blogul ăsta am avut telegrame*, știu sigur că am avut pe blogul vechi. Un fapt foarte important, desigur.

§ Am constatat că statisticarul (!) de lecturi zice că am citit 5 cărți de Marin Preda și mhhh habar nu aveam care. În fine, ele sînt de fapt două, două volume Moromeții (chiar am citit și volumul 2, rilii???) și trei volume Cel mai iubit dintre pămînteni. În mare, din aceste două mari și valoroase romane nu îmi amintesc nimic. Adică sigur, familia Moromete (bine, ampresea că Moromeții nici nu m-a impresionat în mod deosebit, deh pita cu slană ciorba cu potroace iu neim it nu-s gurmandă nujce). Știam o tipă care recitea anual Cel mai iubit dintre pămînteni. Despre asta, îmi amintesc că m-a impresionat filmul. Heh. Ce anume nu mai reținesc, a trecut multă apă pe Bahlui de atunci.

§ Am fost într-un weekend în estul Germaniei, întîlnirea semi din doi în doi ani cu gașca lui P., la care au participat și cumnata cu nepotu' etc. La alimentară ne-au bombardat cu diverse ”cartonașe de colecție” înaintea campionatului mondial de folbal și le-am strîns pentru junior, care le-a despachetat cu mare bucurie și entuziasm și a început să ne bombardeze cu: cîte kg are jucătorul cutare? ce înălțime? de cîte ori a jucat pentru națională? etc. etc.
Ca să-l mai liniștesc, am încercat să schimb direcția și am aruncat din păcate foarte la derută:
Ia spune tu măi nepuate pe ce continent este România?
El s-a scobit intens și a zis destul de ezitant totuși: Spania!
Cică încă nu or avut geografie, urmează.
Dacă tot e pasionat de cartonașe etc., acu stau cu ochii ca pe butelie pe amazon că am găsit un joc cu țările lumii foarte mișto așa și tocmai o apărut o ediție 9 cu 194 de țări!! iar pe amazon încă nu e actualizată versiunea și nu vreau să o cumpăr pe aia veche cu 192 de cărți. A, da, și vreau să cumpăr și pentru noi un joc din ăsta, să mă pregătesc intens pînă vine nepotu să mă prindă cu lecția neînvățată și #Goșgoșunsac.

§ Angela a plecat în concediu. Am întrebat-o la ce lac merg ei iar?
- La cel mai mare lac din Elveția/Italia (chiar nuj ce a zis ea cu exactitate)
- La Lacul Garda? mi-am arătat eu uriașa cultură.

Angela a pronunțat super simpatic acest laaagggooomaggiioooreeee, care ea nu chiar a făcut școala în Italia. Mă rog, telegrama mea despre asta voia să fie, dar mi-am dat acum în #wiki și a reieșit că Lacul Garda este cel mai tare din parcare, cu o suprafață de 369,98 km², iar Lago Maggiore are 212,5 km². Acum mi se pare mai distractiv, că Garda parcă era Ciricul... :D (ditamai comoară a naturii pe drumul spre aeroportul din Iași, pentru cine nu știe și nu cunoaște!)
PS Lago Maggiore e în/între Italia și Elveția. Lacul Garda este doar în Italia.

§ Dacă tot sîntem cu temele mai mult sau mai puțin făcute la geografie, să precizez a cinșpea oară că Statele Baltice pentru mine sînt un fel de Triunghiul Bermudelor Baltic. Adică cum să zic știu care-s tările: Estonia, Lituania, Letonia, știu și capitalele, Riga, Tallinn și Vilnius. Dar aici s-a terminat totul. Ultima oară cînd m-am făcut de vagă baftă (vorba vine, eram doar eu cu consorțu și ne chinuiam geografic!) am zis domle eu nu știu care e ordinea lor de la stînga la dreapta. Ah și m-am uitat pe hartă și să vezi și să nu crezi, ele nu sînt de la stînga la dreapta, ci de sus în jos!!! Ce tupeu. Mna. Și așa, aș ști să zic vreo doi trei jucători de tenis de pe acolo, dar trebuie să mai aprofundez. Adevărul e că republicile alea cu L au niște nume de toată bafta (vezi mai jos, la jucătorii de tenis) care sînt care mai de care mai dubioase în toate limbile pămîntului. În clipa asta zic așa, fără să mă uit pe hartă, că ce farmec ar mai avea: cel mai la nord e Estonia cu capitala la Riga (Cînd să recitesc postul, mi-am dat în wiki și au rezultat nasoale, cică Tallinn!)! Urmează, la mijloc, Letonia cu Tallinn Riga și se termină! cu Lituania și Vilnius. (Am ales culorile de fond vag inspirate din steagurile țărilor respective.) Aici mă bazez foarte vag pe estona fiind ea așa vag înrudită cu finlandeza (??????????? wiki zice da! yeah!) și parcă era ceva cu ”cerul din Riga Tallinn”, tre să fie domle aproape de pol, ce mai! Iar cu sudul, zic eu cu studiile ebraice că parcă lituanienii erau așa mai cu moț și ampresea că este și ceva dialect idiș lituanian și parcă Vilnius era poreclit (!) Amsterdamul Ierusalimul Nordului. Crecă o să țin minte pînă data viitoare cînd iar o să fiu surprinsă că nu se prind de mine și pace chestiile astea, țările baltice gen. Da, da, cel mai simplu ar fi să merg turistic pe acolo, nuj de ce ampresea că am mai scris pe blog chiar despre asta, da vezi mai jos #lecitină #frecțielapiciordelemn

După cum se vede, am dat major cu bîta în baltă cu capitalele primelor două țari, da na.
Acu ia să rezolv cu jucătoarele și jucătorii de tenis din sector, că poate-poate:

Estonia/Estland/: Kaia Kanepi (care are 33 de primăveri și a avut oareșce probleme de sănătate, un virus Epstein-Barr și ceva plantar fascia la ambele picioare), Anett Kontaveit (22 de primăveri, destul de foarte pe val)

Letonia/Latvia/Lettland (.de): Jelena Ostapenko (jovena de 21 de ani care i-a suflat #rolangaro 2017 Simonei, ay inima), Anastasija Sevastova (28 de ani, care locuiește în Austria, dar nu se pune), Ernests Gulbis (29 de anișori, tocmai s-a distrat pe la #wimbledon)

Lituania/Lithuania/Litauen (.de): hmm? Nimic notabil, #ziceu

Pe de altă parte, poate nu e chiar fără de speranță treaba, pentru că, fie vorba între noi, nici cu Scandinavia nu stăteam chiar glorios acum cîțiva ani, adică nu le știam stînga dreapta, că la capitale nu le scăldam ca la baltice. Acum zic eu că m-am mai deșteptat și țin cu dinții de apropierea Finlandei de Rusia. Nu știu cît de tare țin finlandezii la asta, da nuj cine chiar i-a întrebat pe ei. Dar da, dacă e să desenez și eu o hartă din aia amuzantă haha aș scrie peste Scandinavia ”frig, noapte lungă, alcool scump” și peste țările baltice na...

§ Este o jucătoare de tenis din Paraguay, Verónica Cepede Royg, care mi-a atras atenția la #rolangaro 2017. Hai să vedem ce e cu țara ei. Paraguay este a 59a țară din lume la capitolul suprafață (nici uriașă, nici micro) (România e pe locul 81, ca să știm ce comparăm). Revenind, Paraguay are puțin peste 7 milioane de locuitori, sînt cam săraci ei așa și nu au ieșire la mare. Capitala e la Asunción.

§ Zilele astea era la tv un meci de fotbal Uruguay - Franța. P. a zis că ține cu francezii, că joacă mai frumos, nu ține cu ”die Urus”. Eu nu am mai întîlnit neamț să țină cu francezii, e drept, nu eram în public iar. A doua zi s-a contrazis, că nu a mai ținut cu cei care jucau frumos. Mă rog, eu am ținut un pic cu ”die Urus”, numai cît m-am uitat la ei pe wiki și am fumat o țigară. (Franța a cîștigat cu 2 la 0, în caz că vă interesa.)

P. prinsese ceva info în timpul meciului, că Uruguay e o țară cam la fel de mare ca Berlinul. Zic io n-are cum, tu! Dovadă wiki. Pînă la urmă am ajuns la concluzia că probabil era vorba de faptul că populația Uruguayului este în mare cam cît populația Berlinului.

Uruguay sînt pe locul 89 la capitolul suprafață, oa, țara noastră e mai mare, haha. Au aproape 3 milioane și jumătate de locuitori, capitala la Montevideo și au litoral. :) Ăștia stau mai binișor cu bănișorii!
Wiki zice așa: ”Uruguay is ranked first in Latin America in democracypeacelow perception of corruption,[10] e-government,[11] and is first in South America when it comes to press freedom, size of the middle class and prosperity.[10] On a per-capita basis, Uruguay contributes more troops to United Nations peacekeeping missions than any other country.[10] It tops the rank of absence of terrorism, a unique position within South America.(...) The Economist named Uruguay "country of the year" in 2013,[14] acknowledging the innovative policy of legalizing the production, sale and consumption of cannabisSame-sex marriage and abortion are legal. Uruguay is regarded as one of the most liberal nations in the world, and one of the most socially advanced, outstanding regionally,[15] and ranking highly on global measures of personal rights, tolerance, and inclusion issues.[16] (...) Uruguay exported 1,414 football players during the 2000s, almost as many players as Brazil and Argentina.[128] In 2010, the Uruguayan government enacted measures intended to retain players in the country.[128]

Respect, Uruguay! Mai doresc să precizez că în germană unele cuvinte se pronunță uneori!! super dubios, cum ar fi în loc de paraguay, uruguay, trotuar, paragVay, urugVay, trotVar. Mphii. Ca un fel de Barțelonă și MaLorcă.

§ Am citit de curînd We Need New Names, de NoViolet Bulawayo, care NoViolet e de felul ei din Zimbabwe și iar a trebuit să constat, măcar nu cu surprindere de data asta, că nu știu mai nimic despre țara asta, afară de continent. Dar nu știu despre toate țările din lume pe ce continent se află, să fim clari.
Așadar, ca la țărișoarele precedente: locul 60 la capitolul suprafață (pe cuvîntul meu că dacă te uiți pe harta Africii e o chestiuță acolo. Repet, România e pe locul 81 și noi avem rîul, ramul și alte forme geografice!!!), capitala la Harare, vag peste 16 milioane de locuitori și, dacă tot sîntem aici, 16 limbi oficiale. Mai multe știe wiki, da vă imaginați că nu stau prea grozav la multe multe capitole. A, da, sînt insulari în continent, hăhă, se folosește treaba asta? Adică au cam la fel de mult litoral ca Ungaria, hehe.

*Sincer, dacă tot nu țin minte, că doar despre asta este vorba în propoziție, am văzut că am un post din 2014 care începe tot cam așa și unul cu #telegrame chiar de acum 5 luni. Ah. Da, am încercat și cu lecitină, și cu nutella, nu ține figura. (Sper că se optservă de la mare distanță că sînt în toate foarte, foarte sinceră!)



duminică, 1 aprilie 2018

Ce am mai citit (listă)

Cum?! A mai trecut un an? Nu, dar am notat în word fiecare carte citită după ce am citit-o, așa că v-o prezint acum, că a ieșit frumușică, zic eu. Așadar, lecturile mele din ultimele trei luni. Tre să precizez că abia azi am văzut că am ajuns la 21, credeam că sînt aproape de 20 și de asta m-am aruncat pe pisicile lui Tocilescu, ca să unflu numărul pe final de lună. Mna.


400-500:
[E]  Shalev, Meir – Roman rusesc (458) (2015) 4*

300-400:
[E]  Agnon, S.Y. – Tâlcul tuturor faptelor: povestiri hasidice (381) (2016) 3*
mem [E]  Auslander, Shalom – Foreskin’s Lament (310) (2016) 5*
mem [E]  Feldman, Deborah – Exodus (304) (ebook) 4*
[E]  Grossman, David – Cineva cu care să fugi de acasă (380) 5*

200-300:
♥ [E]  Auslander, Shalom – Speranța: o tragedie (272) (2015) 5*
mem [E]  Feldman, Deborah – Unorthodox: The Scandalous Rejection of My Hasidic Roots (272) (ebook) 5*
Radu, Mihai – Extraconjugal (256) (ebook) 5*
mem [E]  Silverman, Sarah – The Bedwetter: Stories of Courage, Redemption, and Pee (240) (ebook) 3*

100-200:
- play Beckett, Samuel – En attendant Godot (163) (2015) fr 2*
Braniște, Lavinia – Cinci minute pe zi povestiri (164) (ebook) 3*
♥ Crăciun, Andrei – Aleea Zorilor (120) (ebook) 5*
SF ♥ Eftimie, Ovidiu – Arhanghelul Raul (174) (2018) 5*
(mem?) Godină, Marian – Flash-uri din sens opus (192) 4*
(mem?) [E] Halpern, Justin – Sh*t My Dad Says (159) (ebook) 5*
Harris, Dena – Who Moved My Mouse?: A Self-Help Book for Cats (Who Don´t Need Any Help) (144) (ebook) 3*
Sandu, Ana Maria – Aleargă (136) (ebook) 2*

<100:
[E]  Horn, Dara – String Theory: The Parents Ashkenazi (39) (ebook) 3*

comics & deosebite:
Andersen, Sarah – Adulthood Is a Myth (112) (ebook) 4*
Tocilescu, Alex – Adevărata carte cu pisicile lui Tocilescu (239) (2018) 5*

poetry:
Iuga, Nora – Cîinele ud e o salcie (72) (ebook) 2*

M-am ghidat după documentul din word de anul trecut. Pe Tocilescu l-am trecut la deosebite, că na, deși e o carte grosuță, se citește într-o oră, pentru că jumătate sînt poze, jumătate lacrimi de rîs. :P Primele numere sînt paginile, anul e anul cînd cartea a aterizat în biblioteca mea. Dacă e ebook, lipsește anul. Dacă nu are nici an și nu e nici ebook, a fost împrumutată. Stau bine la capitolul evrei. :)) Destule non-fiction (mem(?)).

Am citit două cărți de Deborah Feldman și două de Shalom Auslander. Cu Shalom Auslander pot spune că am terminat, că nu știu să fi scris mai mult, dar sper să binevoiască. :) Bine, practic și cu Deborah. :D

Statistic am așa: 9 cărți scrise de autoare (Deborah e socotită de două ori), 12 de autori (Shalom de două ori). 8 cărți în engleză, 12 cărți în română, una în franceză. 12 ebooks. Dacă am avut și ebook, și varianta pe hîrtie, am preferat să citesc pe hîrtie, deși nu prea merge să apeși pe un cuvînt și să speri că îți apare traducerea pe undeva pe pagină. Dar să nu am chiar degeaba varianta pe hîrtie. :)

Am făcut un experiment cu Ema și cu dragăscriitorule: am ales fiecare de pe lista celeilalte persoane cu ”urmează să citesc” cîte cinci titluri și am zis că încercăm să le citim, măcar un titlu. Din titlurile selectate de Ema am citit Roman rusesc, din titlurile alese de dragăscriitorule, Așteptîndu-l pe Godot. :) Hm-hm. :) (adică întreb discret dacă s-a mai ținut cineva de ”plan”.)

Sînt foarte mulțumită de lecturile astea, așa. Ținînd cont că au fost, cam în ordine, Australian Open, am lucrat ceva, am fost 19 zile în România... Să vedem ce se mai întîmplă.


vineri, 30 martie 2018

Cum se explică succesul în tenis (post lung crecă)

Am început acest post pe 26 iunie 2017. A durat ceva pînă să ajungă pe micile Dvs. ecrane. Am scris doar titlul și urma să pun o poză și eventual să mai explicitez un pic.

Poza:




M-am luat cu altele (Israel etc., plus că nu e singurul post neterminat de pe blogul ăsta, hăhă.)

A, pentru cine nu s-a prins, în poză puteți recunoaște (după posibilități) pe Simona Halep și pe mhhh yours truly, cu ochelari. Am fost și întrebată cine e lîngă mine, și asta de către cetățeni români care nu făceau glumițe, ci nu recunoscuseră VIP-ul. Așa că dacă nu o recunoașteți pe Simona, renunțați la cetățenia română (alături de cei cărora nu le plac vinetele, semințele și mă mai gîndesc). #amzis!

P. ne-a fotografiat la ieșirea din hotelul în care am dormit și noi, și ea. Stuttgart, aprilie 2017. Simona pierduse semifinala în ziua dinainte, acum pleca spre Madrid. Noi (P. și cu mine) am stat un secol la micul dejun și ne-am holbat la toate personajele cunoscute de la televizor. Foarte discret ne-am holbat, bineînțeles. Nu am făcut nici o poză acolo, am fost foarte, foarte civilizați.
Parcă P. și-a luat un ziar să citească, dar ți-ai găsit, la ce mișuna pe acolo, nu aveai cum. A lipsit puțin să meargă unul din noi la Sam Stosur (LE tocmai am văzut pe Twitter că e ziua ei azi :D) să o întrebe cum se pronunță numele ei, Stojur? Stoujă? Nu știm nici pînă azi. Poate o prindem pe felie luna viitoare și avem mai mult curaj, că mergem iar, al treilea an în care participăm ca spectatori. :)

A fost de departe cel mai interesant micul dejun (??? eu lucrez cu dex...) din viața noastră. Serios.

După ce ne-am plictisit de 80 de cafele etc. și mai scăzuse numărul de VIP-uri pe metru pătrat, am mers în cameră și ne pregăteam să predăm camera. Mai urma o zi cu două meciuri de tenis și apoi drum bun spre casă ne dorim. La recepție, erau destule jucătoare (turneul la care mergem noi e unul feminin), dar pe mine nu chiar mă interesau la ora aia. Tîrziu am percutat că P. preda camera în timp ce Simona preda camera, fiecare cu recepționista lui. Ioi!

P. tot zicea întreab-o de o poză!!!! Io ziceam sigur sigur, da dădeam semne că fugi tu de-aicea! Întîmplarea a făcut ca atunci cînd am ieșit noi din hotel, Simona tocmai să se îmbarce într-o mașină. Și niște fane cu mai mult tupeu au abordat-o în engleză și ea a fost de acord să se pozeze cu ele. Mi-am zis acum ori niciodată* și m-am apropiat în mare viteză Simona? Poză? Priti pliz? Vă puteți imagina cam cum a decurs dialogul, eu pot să vă spun că am scăldat-o rău de tot, m-au trecut 50 de ape, am avut emoții imense, mai ceva ca Simona în ceva finală de grand slam. Și problema mea majoră fusese ce fac bre o iau la pertu**? da n-am înțeles, de ce ar fi Simona la pertu cu mine sau invers? da să-i zic Dvs., ah, ce mă faaaaac???
Din ce am reușit să reconstitui, i-am spus aproximativ cam așa: mai e timp de încă o poză? :D Am spus mulțumesc (am făcut doo de fapt, că prima era cu mult mai întunecată decît asta, P. era și el emoționat, pe el îl lovesc glumele în engleză în cazuri de astea, noroc că nu era timp de ele :D, nici locul nu era foarte fericit, da nu puteam să îi zic că hai să mergem doi metri mai în față că e mai multă lumină, hăhă.), ea a spus cu plăcere și i-am urat mult succes sau cam așa ceva la Madrid.

Și aici voiam să ajung! Lung drum, da, înțeleg. Simona a cîștigat turneul de la Madrid, a ajuns în finală la Roma și în finală la Roland Garros, pînă la urmă a bătut-o pe Șarapova ole ole, eram la Iași și am văzut momentul istoric pe digi live, alături de niște cetățeni fără cultură tenisistică (a trebuit să le explic cum funcționează scorul), dar asta nu știrbește din istoricitatea momentului!, a devenit numărul 1 mondial, am văzut live momentul la București, mersi, Ionuca!
Practic, faptul că Simona a făcut poză cu mine i-a schimbat viața în bine, sper că vă e clar. Sau faptul că P. ne-a pozat. :)

**********
Urmăresc un site de tenis din România, treizecizero.ro pe numele lui. Ei au scos un album foto cu Simona Halep. Am ezitat să îl comand online, pînă la urmă l-am comandat de la Cărturești din Iași și tadam, fix cînd urma să vină albumul meu, am văzut că a apărut și o a doua ediție. Nu-i nimic, eu o am pe prima.

Un mic excurs (haha). Înainte de epoca Simona Halep, P. putea să creadă că cele mai frecvente prenume de damă din România sînt Livia și Simona. Livia este la noi în familie dubla bunica-nana. Simona sînt mama și nora nană-mii. La care noră Simona și văr stau eu cînd sînt în Iași (cît m-or mai ține). În plus, două foste colege de liceu au prenumele doi Simona. Între timp, plus Simona Halep. 

În seara dinaintea plecării spre Nemția, Simona (gazda) stătea pe canapea în timp ce eu tot extrăgeam diverse chestii din traiste (cărți, în general) și mă lăudam modest (!) cu ele. Îi explic Simonei (gazdei) planul colosal: cu albumul ”Simona de păstrat” merg la Stuttgart la turneu și sper să o prind iar pe Simona și să o rog să-mi dea un autograf!
La care Simona (gazda) zice:
Da nu vrei să-ți dau eu un autograf?
!!!!!!!!!!!!


*Poate nu știați, dar este citat din Deșteaptă-te, române! Eu nu știam. Doresc să precizez că nici nu chiar știu imnul. Rușinică, da. Nu, nu renunț la cetățenie pentru asta! :o
** taci că pertu vine din germană, cine ar fi crezut?!

joi, 29 martie 2018

Ce mai face misteriosul domn P. (pe care unii l-au botezat Hans!)

P. e pe val, așa că tre să notez, pînă nu uit.

luni
P. îmi explică de ce nu m-am apucat eu încă de scris lucrarea de licență (da, da, știu, tot aia).
- Uite, tu nu te-ai apucat încă de scris pentru că încă nu ai citit destul pe subiect. Dacă erai vampir, să zicem, și scriai despre vampiri, în jumătate de oră ai fi scris lucrarea aia, că ai fi trăit în perioada respectivă și știai totul super.
- Nuj ce obsesie aveți voi cu România și vampirii, da să știi că noi nu ne identificăm cu ei așa cum vă imaginați voi, ăștia din afară. Dacă nu era nenea ăla îmscapănumeleacuma, nu ne mai frecați la melo cu vampirii voștri cu tot.
- Vlad... Tepeș!
- Țepeș, da, dar nu el, ăla de a scris cartea faimoasă.
- Bram Stoker!
- Ăhă. Adică nu zic nu, noi stem recunoscători că Dracula și turismul, mai veniți, vă rugăm, da cam asta a fost toată identificarea noastră cu vampirii.

***
marți
- Ă, vezi că or trimis pachet din patrie și ă mmm ă iar e pe numele tău.
- Ștefan Chel Mare?
- Cel Mare, chel înseamnă fără păr, ohne Haare, iote ce s-a potrivit. :D
- Ștefan Chel Haare!

.

vineri, 16 martie 2018

Manifestări culturale (!)

M-a întrebat o fană dacă nu mai scriu :D și acu fac un efort. :)

Dacă și autorii celebri republică texte din stînga în dreapta (gen întîi pe fb sau în revista Elle, apoi în volum), cer pardon dacă îmi iau nasu- (legu, unde este bre apostrofu?!?!?!) la purtare și eu și ă nu am mai publicat asta efectiv, da poate deja v-am pove de un eveniment sau doo din ce urmează, de al treilea sigur nu, că e freș, da nu am chef/timp să caut acuma. No bun.

Nici măcar nu mai știu ordinea cronologică. Gata.

1. Cînd a apărut nu știu ce film cu hobitu (2013??), lui P. i s-a pus pata pe un cîntec (I See Fire???) marca Ed Sheeran. Nu crecă mai auzisem de Ed pînă atunci, da P. îl asculta în disperare și tadam a găsit bilete în Frankfurt la un concert tadam. Asta era pe bune într-o toamnă. Concertul a fost în februarie, noi am fost răciți bine amîndoi, așa că i-am trimis pe Angela și gagixo la concert.
Acum, pentru cine nu știe cine e Ed Sheeran, el are în clipa asta (2018) 27 de primăveri. Acum cîțiva ani avea ceva mai puțin, logic. Gagicuțele moarte după el au cam 13-14 ani, presimpt. Angela, care are 60+, și gagicu, care atunci se învîrtea pe la 70-, au zis după concert că mamămamă ce ne-a plăcut, da mhhh cam băteam la ochi în public. De-atunci a rămas între noi vorba că Ed Sheeran are bunici germani, care au fost la acel concert în Frankfurt. :P


2. Într-o vară am plecat noi doi la un alt concert în Frankfurt, la Robert Plant (link) (un băițaș de la Led Zeppelin) (care acu e la 70-, deci tot așa era și atunci). Am ajuns la sala de concerte, era cam pustiu, am găsit loc de parcare practic lîngă ușă și mm cum să zic, cînd zic că era cam pustiu, de fapt era așa de pustiu, că zici că trecuse ceva bombă pe acolo și tăiase toată suflarea din parcare. Afară de noi, avcorsz.
No bun, ne-am dumirit la o bucată că da, concertul era în ziua aia, dar în cu totul altă parte în Frankfurt. Am apucat să ajungem dincolo și am mai prins un pic din opening act și apoi domnu Robert Plant ne-a încîntat. La concertul ăsta, noi am fost printre cei mai tinerei. Restul erau cam de vîrsta lui Robert, aici ar fi trebuit să îi fi trimis pe Angela și pe gagixo. :)

3. Trebuia să îmi iau bilete de avion să merg în patrie la făcut buletin + pașaport. Așa nu am avut mare tragere de inimă, că la fix a venit cadoul cumnatei de Crăciun: bilete la nuj ce comediant (așa îi cheamă pe ăștia în limba română? bine.) pe 10 martie. No bun, am luat și avionul, m-am și întors cu pașaport, că na, treabă complicată cînd te căsătorești în țări străine și nu te preocupă aspectul, na.) (Azi am un ceva cu ”na”. Și cu ”no bun”.)
Sîmbătă am purces la Markus Krebs, căci așa îl cheamă pe domnu. Nu am fost noi chiar primii, dar pentru că nu era Seinfeld, am zis că găsim locuri (locurile erau pe alese). Ei, nu a fost chiar așa, abia am găsit niște locuri să stăm toți împreună și 1 mare lucru nu am auzit 2 mare lucru nu am văzut 3 mare lucru nu am înțeles. Îmi era clar că dacă aș vedea programul la tv, aș pricepe mai mult, că na, se aude mai bine, vezi buzele cum se mișcă ele așa... Nenea ăsta mergea o bucată pe șcenă și tadam cînd să zică poanta se întorcea în partea cealaltă. Eram cam devastată. Și frustrată. Și auzi la mine, că cică știu germana. Ah. Am estimat că am înțeles undeva pe la 10-15%. La pauză toți 4, trei vorbitori nativi de germană și cu mine, am ajuns la concluzia că sonorul e modest etc. Nici ei nu înțeleseseră chiar tot.
Eram pregătită pentru partea a doua, altă oră de suferință, dar voiam să încerc orce să înțeleg mai mult. Numa bine că artistu a făcut ceva criză de glicemie în culise și s-a retras cu salvarea la spital. Între timp e bine, totu minunat.

Crecă aș fi înțeles mai puțin dacă spectacolul ar fi fost în ebraică.