Friday, January 17, 2020

Viața de vegetariană e grele

Acest post e în drafts din 19 octombrie 2017. L-am găsit din greșeală. Îl las aici. Da, e scris cu font mic, pardon. (sau nu)

Ar putea zice cineva. Chiar eu.

Vineri m-am întîlnit cu Aylyn, pe care nu o cheamă chiar așa, dar ne-am obișnuit să îi spun așa. De altfel, o am pe Aylyn și o am pe Alina, P. o cunoaște doar pe Alina, care a fost de mai multe ori la noi. De fiecare dată cînd îi povestesc ceva despre una din ele, ori spun Aylyn... P. mă privește întrebător - Aylyn, fosta mea colegă din Hamburg! A, da, zice P., ori spun Alina... P. mă privește întrebător - Alina din Constanța! Care tresare cînd cuplează frigiderul!!! A, da, zice P.

Așadar, Aylyn.

Am mers într-un loc chiar drăguț din Frankfurt și apucasem s-o informez căci vedeam o mare foame (fusesem gospodină toată ziua și nu a mai fost loc de finețuri culinare - nu știu exact ce am vrut să zic cu asta, dar da, spălasem niște mașini de rufe), așa că ea m-a dus la Roseli, de care eu nu auzisem.

Chelnerița părea cam aeriană, asta am constatat după ce am făcut o glumă după ce ne luase comanda și așa am aflat că notase eronat ce fel de cafele voiam. Hăhă. Salata 100% vegetariană pe care mi-a adus-o a fost delicioasă. După ce am luat o gură din ea, m-am dus după ea să o întreb ce fel de dresing avea. Era foarte bizi și absentă pe undeva pe la o masă afară, așa că am lăsat-o în pace și am rezolvat salata. Fix la ultima gură am găsit o chestie dubioșică, o bucățică de ceva închis la culoare, așa vinețiu să zicem. Aylyn își dă cu părerea că o fi șuncă. Eu zic mh șuncă chiar nu cred, nu am mirosit șunci, un iz de pește mă bîntuise pe mine. Apare chelnerița. Fu bun? Buuun, da nu vă supărați, ce este aceasta și îi arăt bucățica împricinată. A, este un sîmbure. Ce sîmbure, mamzel, că e moale. Și îl desfac cu unghia. Este sîmbure, continuă ea. Helău!!!! zic eu. A, știți ce crecă e?! Probabil sardele de la sizars dresing. 100% vegetarian, ole!

Mna. Da m-am simptțit fuarte bine cu Aylyn, așa că ce să faci cînd chelnerița are altele pe cap. Mno.

***

Aylyn lucrează printre altele la un muzeu. Dacă vrei să vizitezi un fost lagăr din zona Hamburg, dai telefon la ei și ei îți spun cînd și cum etc. Pentru grupuri mai ales, e cu rezervare. O colegă de-a ei a avut de curînd o conversație telefonică foarte interesantă cu o profesoară care voia să viziteze locul cu clasa ei, clasa a cincea.
Colega a încercat să o lămurească pe doamna profesoară că în toate zilele în care ar fi putut ea să vină cu elevii, deja fuseseră făcute cele maxim 10 rezervări alocate zilelor respective. Doamna profesoară i-a spus foarte înțepată Haideți doamnă nu mai fiți așa de inflexibilă, că doar și atunci încăpeau mai mulți oameni în lagăr, ce ne cramponăm acum la 10 grupuri?!
Colega lui Aylyn a închis telefonul. :-s

Thursday, January 16, 2020

Wonder Wheel (2017)

Mare bucurie la casa omului Netflix! Asta cînd ai la ce să te uiți. Actualmente nu mă pasionează nici un serial și sînt destul de tristă, că tare-i bine și frumos să știi că mergi pe canapea la fix și nu trebuie să-ți bați prea mult capul cu alegerea, pentru că mai ai x episoade din serialul cutare. Dar nu am.

Mi-am pus eu diverse minuni pe listă și duminică seara au căzut sorții pe Wonder Wheel, Woody Allen, acest mare maestru etc. etc.

Nu știu alții cum sînt, dar pe mine mă seacă băiatul ăsta Justin Timberlake. Nici măcar nu știu exact de unde i/mi se trage, dar dacă am de ales, prefer să nu.

Acum nu am avut, că nu aveam altceva mai bun.

Filmul mi s-a părut slăbuțel, cred că îmi place artificiul ăsta (preluat din teatru, am citit eu pe wiki) cînd un personaj/actor vorbește cu publicul, dar aici nu mi-a plăcut. Multe chestii în film cică l-ar face să semene cu o piesă de teatru, pînă aici nimic rău, ba dimpotrivă, aș putea spune, dar ce a fost cu machiajul ăla? Sau fond de ten, vă rog să mă scuzați, dar mai toți arătau de parcă i-aș fi machiat eu, iar asta chiar nu i-o doresc nimănui. Am mai văzut multe laude la adresa cinematografiei (ei, cum se cheamă cinematography pe românește?!?!) lui Vittorio Storaro, mare meseriaș el așa (tot wiki zice), pe mine m-a lăsat rece, asta cînd nu m-a intrigat (vreau să zic scos din sărite, zic bine?).

Costumele faine, decorurile ok, acțiunea, da, de ce nu, jocul celorlalți (Kate Winslet, Juno Temple (o știam din Departe de lumea dezlănțuită), Jim Belushi) chiar bun, de Justin nu zic nimic, în afară de antipatic pentru mine, așa că ce să mai adaug ceva...

Dar în mare, un film nememorabil (pentru mine, normal). Preferatele mele de Woody Allen, pe care le-am văzut de... am pierdut șirul, rămîn Midnight in Paris și Manhattan Murder Mystery.

(2/2020)

Wednesday, January 15, 2020

Mă simt urmărită

Nu mai departe de acum cîteva zile scriam că vreau să citesc cît mai mult din cărțile pe care le am. Asta era sîmbătă.
Duminică am făcut o comandă de 5 cărți pe net, ultra necesară, nu așa.
Azi au ajuns.



De ce mă simt urmărită?

Păi, vine așa: eu citesc Regi, războaie și cocote, de Christoph Schulte-Richtering. Pe care am luat-o special pentru P. și în germană, e foarte faină, ediția germană chiar are și diverse ilustrații, hehe. Dar cea românească este mai frumoasă grafic.

Ah da, și acolo, informîndu-mă eu despre domnul Marco Polo și ce făcea el prin China, pe ce-mi cad ochii?!?!?!

Kubi (hanul Kubilai) l-a plăcut în mod deosebit pe tînărul Marco și i-a adus pe toți trei Polo la Beijing, în reședința sa obișnuită, iar pe Marco l-a trimis la toți prefecții săi, din întreaga Chină. În Dali, oraș din sud-vestul țării, Marco Polo nota că locuitorii mănîncă și carne crudă de porc, cu usturoi și sos de soia. Acest sushi de porc a rămas pînă astăzi o specialitate a regiunii - indiciu al veridicității relatărilor lui Marco Polo. Povestea însă și despre păsări atît de mari, încît ridicau elefanți în gheare pînă la mari înălțimi, de unde îi lăsau să cadă (probabilitatea că știrea ar fi corectă < 11,2%).

 Din cartea al cărei titlu l-am scris italic mai sus. Istoria lumii într-un singur volum, pag. 54, traducere foarte simpatică din germană din condeiul domnului Mihai Moroiu, Ed. Baroque Books & Arts 2013.
Vă amintesc că am scris despre grifoni tot acum cîteva zile, un citat din Strada, Adrian Chivu. Cam atît.

Pentru cine nu poate descifra titlurile cărților din poză, iată-le:

  • Georges Perec - Quel petit vélo à guidon chromé au fond de la cour? 3,15 EUR (am citit-o în epoca de piatră, îmi amintesc numai de bine, dar nu mult, am vrut să o am)
  • Wolfgang Herrndorf - Tschick 2,86 EUR
  • Christoph Schulte-Richtering - Kaiser, Kriege und Kokotten 3,12 EUR + 32 Tage Juli 3,23 EUR
  • Michael Chabon - The Amazing Adventures of Kavalier & Clay 2,81 EUR
Total 15,17 EUR pe site-ul medimops.de. Transport 1 EUR pînă la 10 EUR, comenzile de peste 10 EUR au transportul gratuit în Germania. Livrează cel puțin în Europa și au cărți în mai multe limbi (second hand, poate și noi), au și în română. E a doua comandă pe care o fac la ei.


Saturday, January 11, 2020

Lecturi din 2019 - unde trag linie

Goodreads spune că am citit 58 de cărți anul trecut, aparent recordul meu ca număr de cărți. Totuși, în 2018, deși am citit 57 de cărți, au fost per total 231 de pagini în plus.

Să dau niște titluri, că cifrele sînt așa, pentru oficiul de statistică.

Cel mai mult și mai mult mi-au plăcut, nu într-o anumită ordine, aș spune:
Mircea Diaconu - La noi, cînd vine iarna
Marcel Aymé - Le passe-muraille
Gabriela Adameșteanu - Dimineață pierdută
Mircea Cărtărescu - Levantul
Ingeborg Bachmann - Paul Celan - Corespondența

La capitolul dezamăgiri:
Sophie van Llewyn - Bottled Goods
Martha Bibescu - Papagalul verde
Garabet Ibrăileanu - Adela
Jorge Luis Borges - Artificii

Am citit trei cărți de Xiaolu Guo, o scriitoare din China care locuiește în Anglia și scrie în engleză, și toate trei mi-au plăcut foarte mult: 
UFO in Her Eyes
A Concise Chinese-English Dictionary for Lovers
Twenty Fragments of a Ravenous Youth

Am citit și două cărți de Julio Cortázar:
Manuscris găsit într-un buzunar și alte povestiri
Șotron (mult am muncit cu el, dar l-am dovedit; l-am citit în varianta în care ”sari” prin carte de la capitolul 22 la 87 la 113 la 95 la 12 etc. (sînt niște indicații la început, m-am ținut de ele)). 

Mi-au plăcut foarte mult la capitolul non ficțiune (nu știu cum se scrie asta în românește, cu liniuță? :D):
Marius Chivu - Trei săptămîni în Himalaya
Raluca Feher - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum a găsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia

M-am apropiat prin mare învăluire de Asia în general și chiar un pic de Japonia, cu Xiaolu Guo și impresiile de călătorie de mai sus și citind și Femeia supermarket, de Sayaka Murata, și Un cal într-o mare de lebede, de Raluca Nagy

Am citit primul meu Hemingway.

Pentru că mă controlez nu foarte grozav cînd vine vorba să mai aduc niște cărți acasă (și mai și primesc cadou :) ), mă interesează foarte mult să citesc cărți pe care le am pe hîrtie, care ocupă loc fizic în bibliotecă. În ultimele zile ale anului am citit niște ”vechituri” la mine pe rafturi, respectiv o carte pe care o primisem cam prin 1990 și 3 cărți pe care le-am cumpărat eu în 1999, adică la vremea aia ”acum 20 de ani”. O să scriu aici, spre amintire, nr x an, ca să văd ce am citit.

1 x 1990 (?), 2000, 2003, 2005, 2006, 2007, 2011, 2012, 2015; 3 x 1999, 2016, 2017; 2 x 2013; 6 x 2018; 15 x 2019, yeah, ceea ce mă interesa cel mai mult, să citesc din cele mai recente, dar de asemenea m-a speriat descoperirea celor necitite tocmai din 1999 și sînt sigură că mai am și dinainte. Bine, nu am o idee foarte clară cîte cărți am cumpărat/primit anul trecut. Pînă în iunie erau 34 *oops!* și am venit și cu vreo 20 din țară, plus cîteva de pe internet. Mno. :) A, am citit și 3 cărți despre care nu știu cînd au apărut la mine în zonă. Sînt semnate de yours truly, dar nu au dată/an pe ele, so that's that.

Am citit 4 cărți scrise în colaborare (3 x (1 autoare + 1 autor), 1 x 4 autori). În afara lor, am citit 22 de cărți scrise de doamne și domnișoare și 32 de cărți scrise de domni. Statistica asta pe mine personal nu mă interesează în mod deosebit, că citesc cam după cum îmi tună, dar sînt curioasă așa, per ansamblu, nu programatic.

Am citit 28 de cărți în română, dintre care 16 traduse; 14 cărți în engleză, 9 în germană, 6 în franceză. Drept e că numărul celor în germană a mai crescut datorită unor cărți pentru copii, se mai întîmplă. Simțeam eu că la capitolul ăsta cam sufăr, dar atracția mea către limba germană nu e chiar cea mai mare în momentul de față, deși ar trebui să fie. Mh.

Am citit două cărți împreună cu alții și asta m-a ajutat (vezi Șotron, support group, nu așa). Am văzut că se cheamă readalong, dar poate sînt mai multe denumiri.

16 cărți scrise de evrei sau cu tematică. În listele mele nu mai notasem aspectul ăsta și acum, cînd scriu postul, mi s-a părut un pic ciudat să specific asta. Poate voi renunța pe viitor. A fost și o campanie în Germania, ah, dar mă lungesc. Practic ar fi: am citit 16 cărți scrise de evrei sau cu tematică, so what.

Am recitit 8-10 cărți (de două nu sînt super sigură, pentru că dacă le-am mai citit, nu făceam liste atunci, nu am arhivele. :P)

9 ebooks. 0 audiobooks, hihi.

Am făcut cadou/dat (sau urmează) vreo 6 cărți. Am primit cel puțin două cărți. Am citit cel puțin trei cărți recomandate de cineva. (Aș fi zis că măcar 5, dar e posibil să nu fi notat cu atenție tot și vreau să postez azi, nu mai caut acum.) Am împrumutat două cărți de la bibliotecă și două de la rude. :)

Am citit o carte polițistă, o piesă de teatru, 3 cărți de poezii, 4 cărți de povestiri, 4 de copii, una între de copii și ya, 8 ya, una nu știu deloc unde să o încadrez.

Am citit binișor la non fiction (față de alți ani), 12 per total, din ele două de eseuri (pe teme de teoria literaturii, Eco și Sarraute), trei de călătorii, vreo 4 memorii, una de corespondență, una de religie (Tata, ce este Islamul?, de Tahar Ben Jelloun).

9 comics.

Cam atît, că am scris destul. :)

Friday, January 10, 2020

10 zile

în care am vorbit față-n față cu P., Goșgoș, doamnele de la cabinet, doamna doctor și farmacistul și la telefon cu Angela da foarte scurt că eram răcită și i l-am dat pe P., cu ăia de la ziar de mai multe ori, cu cineva de la cabinet ca să mă primească și astăzi m-au sunat de la psihoterapie să nu vin că e bolnavă doamna psihoterapeută da numai bine că eu îi scrisesem de ieri mail că nu vin că încă nu m-am întremat corespunzător da încet-încet îmi revine vocea și în curînd dacă mai văd lămîi plîng da cum era vorba aia că when life gives you lemons you make lemonade da cîtă băi totuși.