Tuesday, May 26, 2020

Chile!

Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.

Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P

***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***

Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.

Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.

Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)

Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)

***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.

Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor. 

O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).

--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!

S-auzim de bine!

*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.





Monday, May 18, 2020

Harta sufletului*

Băi deci vine așa (adevăru' e că mustăceam să scriu azi un post care ar fi trebuit să fie cu totul și cu totul altceva, pornind de la faptul că nu reușeam dimineață să-mi amintesc dacă P. a fost și ieri la pîine sau nu (și P. întîmplător nu era acasă să-l întreb, plus că voiam și eu să mă bazez că memoria mea valorează o idee mai mult decît o ceapă degerată (da, viața mea e foarte, foarte complicată, păi nu?!))):
citesc Nick Hornby, The Complete Polysyllabic Spree și e foarte, foarte mișto și hm, am trecut-o pe goodreads la ”ce citesc acum”, care pînă acum rubrica asta mi-a adus numai ghinion, practic dacă vreau să condamn la neterminare o carte e de-ajuns să o plasez acolo și adio și n-am cuvinte, da' simt eu că altă soartă o să aibă Nick, a, da, unde eram, zice Nick pe la pagina 169 ceva despre o hartă a lecturilor (a lui nu e cine știe ce brează, că pare a fi fluent în engleză și cu asta basta și nici nu e cel mai mare fan al traducerilor, din ce mi-am dat seama pînă aici) și am fost vag curioasă cam cum ar arăta harta mea din 2020, da' nu mă așteptam la cine știe ce mari surprize, mi-ar fi plăcut să fie ea ceva mai exotică, dar nu e.

Avem așa:

am citit un domn evreu născut în .ro, tradus în .ro din idiș (primit cadou);
niște domni din .ro și o domniță din .ro; recitit o carte cu multe poze și niște texte fff scurte, în .ro; ”citit” o carte cu poze cu Simona Halep;
(nu știu să împart realmente în subcategorii cărțile cu ăăă desene, care or fi ele romane grafice pe alocuri, la mine toate sînt comics, pardon) niște frați din UK cu o cărticică în .ro; un domn celebru din Canada a cărui cărticică am citit-o în franceză; o doamnă din SUA, a cărei cărticică în germană am recitit-o; niște domni din Germania a căror cărticică cu prezentări powerpoint foarte hazoase iar am recitit-o.
Am citit o piesă de teatru de Eugène Ionesco în franceză (recitit, cred). Am recitit o cărticică de Georges Perec în franceză și apoi am citit-o și în germană.
Am citit în română o carte scrisă de un german, foarte faină (primită cadou), am cumpărat-o și în germană, poate ajung și la varianta asta, că nu am reținut totuși mare lucru din ea (non fiction).
Am citit un David Grossman în germană (tot cadou).
Am citit 5 cărți din seria 44 Scotland Street, de Alexander McCall Smith (seria are deocamdată 13 volume), autorul ăsta e disperat, nu știu cum să zic, nu-i mai ajunge, și hm actualmente sînt la volumul 6, dar nu chiar aș zice că îl citesc în clipa asta, hehe, dar sper să mă întorc la el, că nici nu l-am trecut la rubrica ”ce citesc acum”, deci are șanse bune.
Și am citit două cărți în format electronic ale unei autoare americane care a urcat în topul meu personal. Samantha Irby, pentru cine chiar interesează.
Ah, da, și cu asta basta.

Și dacă mă concentrez deosebit de foarte tare, cea mai exotică chestie din ultimii ani e mhh ”descoperirea” unei scriitoare din China, dar care scrie mai nou din UK, Xiaolu Guo.

Altfel, cînd uit să cumpăr cărți, cînd dau atacul. Chiar fără să mai fi mers la Oxfam, tot am trîntit două comenzi online și m-am ales cu ăhă, o grămadă de cărți, pe care le citesc cu mare interes. Cît mă ține!

Niște persoane mai active (??) s-au apucat luna trecută pe instagram să citească o chestie #readtheworld21.

Poza nu îmi aparține, dar nici nu știu cui să dau credit, probabil lui --Lauren--. Poate vă inspiră cumva. Recunosc că mi-am făcut o listuță din luna actuală, dar nu m-a atras ceva în mod extraordinar, ca să mă și apuc de citit.


--Aisha--, în schimb, trebuie să aibă o hartă fabuloasă a lecturilor, pentru că și-a propus acum cîțiva ani (vreo 3? 4? cînd avea cam 13 ani? scrie acolo pe fb, vedeți voi) să citească (măcar) cîte o carte din fiecare țară a lumii (mă rog, cu condiția să găsească în engleză o carte) și se ține de planul ăsta și o admir maxim.

Apropo exotisme, ca să nu mai stau călare pe știri #corona etc., m-am apucat aproximativ cot la cot cu P. să învățăm țările lumii, el le-a terminat, eu sînt pe la jumătate probabil, avantaj eu, desigur, că am băgat și capitalele statelor din SUA și chiar și alte orașe importante (sînt pe la 100+, hehe) și știu și capitalele țărilor din Africa sau mă rog le știam pe toate săptămîna trecută, că mi s-a mai leșinat elanul și e treabă demonstrată științific că practic dacă nu le repet zilnic, aia îs, cunoștințele despre natură nu sînt făcute să-mi rămînă deocamdată în cap. Da' le arăt eu lor (mai vedem). A, site-ul nostru preferat pentru geografie este click --aici--.

Hai că am scris destul. :) Sper că toate sînt de-a dreptul minunate la voi în zonă. Mna.

*asta e un fel de înjurătură :O

Friday, January 17, 2020

Viața de vegetariană e grele

Acest post e în drafts din 19 octombrie 2017. L-am găsit din greșeală. Îl las aici. Da, e scris cu font mic, pardon. (sau nu)

Ar putea zice cineva. Chiar eu.

Vineri m-am întîlnit cu Aylyn, pe care nu o cheamă chiar așa, dar ne-am obișnuit să îi spun așa. De altfel, o am pe Aylyn și o am pe Alina, P. o cunoaște doar pe Alina, care a fost de mai multe ori la noi. De fiecare dată cînd îi povestesc ceva despre una din ele, ori spun Aylyn... P. mă privește întrebător - Aylyn, fosta mea colegă din Hamburg! A, da, zice P., ori spun Alina... P. mă privește întrebător - Alina din Constanța! Care tresare cînd cuplează frigiderul!!! A, da, zice P.

Așadar, Aylyn.

Am mers într-un loc chiar drăguț din Frankfurt și apucasem s-o informez căci vedeam o mare foame (fusesem gospodină toată ziua și nu a mai fost loc de finețuri culinare - nu știu exact ce am vrut să zic cu asta, dar da, spălasem niște mașini de rufe), așa că ea m-a dus la Roseli, de care eu nu auzisem.

Chelnerița părea cam aeriană, asta am constatat după ce am făcut o glumă după ce ne luase comanda și așa am aflat că notase eronat ce fel de cafele voiam. Hăhă. Salata 100% vegetariană pe care mi-a adus-o a fost delicioasă. După ce am luat o gură din ea, m-am dus după ea să o întreb ce fel de dresing avea. Era foarte bizi și absentă pe undeva pe la o masă afară, așa că am lăsat-o în pace și am rezolvat salata. Fix la ultima gură am găsit o chestie dubioșică, o bucățică de ceva închis la culoare, așa vinețiu să zicem. Aylyn își dă cu părerea că o fi șuncă. Eu zic mh șuncă chiar nu cred, nu am mirosit șunci, un iz de pește mă bîntuise pe mine. Apare chelnerița. Fu bun? Buuun, da nu vă supărați, ce este aceasta și îi arăt bucățica împricinată. A, este un sîmbure. Ce sîmbure, mamzel, că e moale. Și îl desfac cu unghia. Este sîmbure, continuă ea. Helău!!!! zic eu. A, știți ce crecă e?! Probabil sardele de la sizars dresing. 100% vegetarian, ole!

Mna. Da m-am simptțit fuarte bine cu Aylyn, așa că ce să faci cînd chelnerița are altele pe cap. Mno.

***

Aylyn lucrează printre altele la un muzeu. Dacă vrei să vizitezi un fost lagăr din zona Hamburg, dai telefon la ei și ei îți spun cînd și cum etc. Pentru grupuri mai ales, e cu rezervare. O colegă de-a ei a avut de curînd o conversație telefonică foarte interesantă cu o profesoară care voia să viziteze locul cu clasa ei, clasa a cincea.
Colega a încercat să o lămurească pe doamna profesoară că în toate zilele în care ar fi putut ea să vină cu elevii, deja fuseseră făcute cele maxim 10 rezervări alocate zilelor respective. Doamna profesoară i-a spus foarte înțepată Haideți doamnă nu mai fiți așa de inflexibilă, că doar și atunci încăpeau mai mulți oameni în lagăr, ce ne cramponăm acum la 10 grupuri?!
Colega lui Aylyn a închis telefonul. :-s

Thursday, January 16, 2020

Wonder Wheel (2017)

Mare bucurie la casa omului Netflix! Asta cînd ai la ce să te uiți. Actualmente nu mă pasionează nici un serial și sînt destul de tristă, că tare-i bine și frumos să știi că mergi pe canapea la fix și nu trebuie să-ți bați prea mult capul cu alegerea, pentru că mai ai x episoade din serialul cutare. Dar nu am.

Mi-am pus eu diverse minuni pe listă și duminică seara au căzut sorții pe Wonder Wheel, Woody Allen, acest mare maestru etc. etc.

Nu știu alții cum sînt, dar pe mine mă seacă băiatul ăsta Justin Timberlake. Nici măcar nu știu exact de unde i/mi se trage, dar dacă am de ales, prefer să nu.

Acum nu am avut, că nu aveam altceva mai bun.

Filmul mi s-a părut slăbuțel, cred că îmi place artificiul ăsta (preluat din teatru, am citit eu pe wiki) cînd un personaj/actor vorbește cu publicul, dar aici nu mi-a plăcut. Multe chestii în film cică l-ar face să semene cu o piesă de teatru, pînă aici nimic rău, ba dimpotrivă, aș putea spune, dar ce a fost cu machiajul ăla? Sau fond de ten, vă rog să mă scuzați, dar mai toți arătau de parcă i-aș fi machiat eu, iar asta chiar nu i-o doresc nimănui. Am mai văzut multe laude la adresa cinematografiei (ei, cum se cheamă cinematography pe românește?!?!) lui Vittorio Storaro, mare meseriaș el așa (tot wiki zice), pe mine m-a lăsat rece, asta cînd nu m-a intrigat (vreau să zic scos din sărite, zic bine?).

Costumele faine, decorurile ok, acțiunea, da, de ce nu, jocul celorlalți (Kate Winslet, Juno Temple (o știam din Departe de lumea dezlănțuită), Jim Belushi) chiar bun, de Justin nu zic nimic, în afară de antipatic pentru mine, așa că ce să mai adaug ceva...

Dar în mare, un film nememorabil (pentru mine, normal). Preferatele mele de Woody Allen, pe care le-am văzut de... am pierdut șirul, rămîn Midnight in Paris și Manhattan Murder Mystery.

(2/2020)

Wednesday, January 15, 2020

Mă simt urmărită

Nu mai departe de acum cîteva zile scriam că vreau să citesc cît mai mult din cărțile pe care le am. Asta era sîmbătă.
Duminică am făcut o comandă de 5 cărți pe net, ultra necesară, nu așa.
Azi au ajuns.



De ce mă simt urmărită?

Păi, vine așa: eu citesc Regi, războaie și cocote, de Christoph Schulte-Richtering. Pe care am luat-o special pentru P. și în germană, e foarte faină, ediția germană chiar are și diverse ilustrații, hehe. Dar cea românească este mai frumoasă grafic.

Ah da, și acolo, informîndu-mă eu despre domnul Marco Polo și ce făcea el prin China, pe ce-mi cad ochii?!?!?!

Kubi (hanul Kubilai) l-a plăcut în mod deosebit pe tînărul Marco și i-a adus pe toți trei Polo la Beijing, în reședința sa obișnuită, iar pe Marco l-a trimis la toți prefecții săi, din întreaga Chină. În Dali, oraș din sud-vestul țării, Marco Polo nota că locuitorii mănîncă și carne crudă de porc, cu usturoi și sos de soia. Acest sushi de porc a rămas pînă astăzi o specialitate a regiunii - indiciu al veridicității relatărilor lui Marco Polo. Povestea însă și despre păsări atît de mari, încît ridicau elefanți în gheare pînă la mari înălțimi, de unde îi lăsau să cadă (probabilitatea că știrea ar fi corectă < 11,2%).

 Din cartea al cărei titlu l-am scris italic mai sus. Istoria lumii într-un singur volum, pag. 54, traducere foarte simpatică din germană din condeiul domnului Mihai Moroiu, Ed. Baroque Books & Arts 2013.
Vă amintesc că am scris despre grifoni tot acum cîteva zile, un citat din Strada, Adrian Chivu. Cam atît.

Pentru cine nu poate descifra titlurile cărților din poză, iată-le:

  • Georges Perec - Quel petit vélo à guidon chromé au fond de la cour? 3,15 EUR (am citit-o în epoca de piatră, îmi amintesc numai de bine, dar nu mult, am vrut să o am)
  • Wolfgang Herrndorf - Tschick 2,86 EUR
  • Christoph Schulte-Richtering - Kaiser, Kriege und Kokotten 3,12 EUR + 32 Tage Juli 3,23 EUR
  • Michael Chabon - The Amazing Adventures of Kavalier & Clay 2,81 EUR
Total 15,17 EUR pe site-ul medimops.de. Transport 1 EUR pînă la 10 EUR, comenzile de peste 10 EUR au transportul gratuit în Germania. Livrează cel puțin în Europa și au cărți în mai multe limbi (second hand, poate și noi), au și în română. E a doua comandă pe care o fac la ei.