marți, 21 februarie 2012

Post despre roşii, ciocolată şi filme. Noapte bună.

***
Convorbire telefonică cu P. ieri seară, din care reiese că ok, să fac eu mozzarella cu roşii şi pîine. Tai pîinea, tai brînza, constat fără încîntare că roşiile de două feluri pe care le aveam erau mucegăite. P. nu răspunde pe mobil, trimit sms pliz ia roşii.
P. fără roşii, n-a citit sms-ul. Lasă tu că mîncăm acu alceva şi mîine luăm roşii. Aşa am şi făcut, deşi el a înfulecat cu încredere fără roşii.

Azi m-am prezentat acasă cu multe achiziţii, între care şi cinci mult-prea-minunate roşii. Am spălat trei dintre ele, le-am pus la scurs, am început s-o tai pe prima, le-am tăiat pe toate trei. LE Am mai luat alte două, fără să fiu atentă de unde le iau. Dau să spăl tocătorul şi cuţitul, surprise, pe uscător (?) erau celelalte două roşii spălate.
Uel, am mîncat aşa. A fost foarte bun!!!*

***

Ieri la serviciu am trăit o mare dramă. Contextul e că eu taaaare-aş vrea să slăbesc, dar îmi vine greu să renunţ de tot la dulciuri (de tot, vorba vine) şi, Suzi, nici la mine n-are efect uitatul la dvd cu Pilates, da' foarte bine se mişcă gagicuţele alea!! Deocamdată mă familiarizez cu mişcările, să fim înţeleşi. Prin privit!
Bun. De obicei la magazin reuşesc să ţin mînuţele-astea două departe de dulciuri, deci nu cumpăr. Dar o comite P. destul de frecvent, plus mai primim etc. Problema e că la serviciu ba e ziua cuiva, ba aduce şeful nişte minuni. Bonus: abia am intrat în birou, mă declar fără chef şi-ncep a-ntreba cu jele-n glas caaaare ai ceva dulce pritiii pliiiiz!?
Acum două săptămîni crecă am cumpărat două pungi de caramele (aceeaşi marcă, dar diferite între ele), plus o pungă de KitKat. Ca să fiu simţită, mi-am dat voie din fiecare cîte una pe zi. Ei, drama zilei de ieri e că am plecat de acasă uitînd să-mi pun proviziile în rucsac, după ceeee în week-end am reuşit marea performanţă să nu mănînc aptsolut deloc dulce!! (... parcă!) :D
Pfuai, cînd mi-am dat seama, am văzut negru în faţa ochilor.

Astăzi, după ce-am cerşetorit alt fel de caramele (mi-e ruşine, da), mi s-a făcut poftă de batonul de cioco Lion şi mi-am spus că merit să-mi cumpăr, ceea ce am şi făcut. Am trăit o semi dramă, că nu am găsit din prima Lion şi am zis că nu vreau altceva. Dar s-a rezolvat, am luat o pungă de 5..., m-am grăbit la autobuz, în staţie am desfăcut punga şi primul baton era desfăcut! Acum nu-s sigură că nu l-am desfăcut eu brutal împreună cu punga, cert e că am muşcat din el şi eram cam uscat, dar l-am dovedit. Nu mi-a plăcut mai deloc, sînt curioasă ce impresie o să-mi facă următorul. Da' mi-a fost o poftă, vai.

***

Duminică şi luni am văzut trei filme:
Juno (nota 10)
Gia (5)
Every Think You Always Wanted to Know About Sex * But Were Afraid to Ask (9+)

Juno e foarte fain, Ellen Page e minunată, coloana sonoră idem.
Gia voiam să văd de cînd vară-mea de la Zimbru intra pe mIRC cu Gia!!! Creeeed că deşi îmi place ca femeie (!!) Angelina Jolie, nu mă omor mai deloc după ea ca actriţă. Pentru rolu' ăsta a luat un Glob de Aur, da' na, chestiune de gusturi. Nici după filmu' ăla al ei oscariat nu prea m-am omorît.
Ultimul este o nebunie marca Woody Allen la care am rîs foarte zgomotos de mai multe ori şi care are pe alocuri nişte faze bolnave de tot, vai vai vai! Recomaaaand! :-) Cred că cel mai mult mi-a plăcut episodul cu a uite-l aici.

***

Marţea viitoare reîncep cursul de ebraică. Adică atunci începe cursul 2. N-am repetat absolut nimic de mai bine de două luni, aşa că am cam uitat şi puţinul pe care-l ştiam.

***

Pe 7 februarie am fost la un concert, merită post separat, dar nu ştiu dacă va primi. Joi şi vineri avem alte concerte.

***

Am mai făcut una-două poze, da' nu pleacă nicăieri.

***

Sînt foarte obosită. Deşi dorm de rup, cel puţin în ultimele două nopţi. Ceea ce intenţionez să fac şi acum, bye.

dacă din marele meu talent narativ nu s-a înţeles, să precizesc în clar căci am pus o roşie spălată şi două nespălate. :> call me gospodina pls.
Mersi de LE Suzi.

11 comentarii:

  1. In concluzie, ce-as mai mânca niste telemea cu rosii!! Si cu niste pâine calda! Si putin ulei, sare mare... Cu o ceapa taiata, sau cozi de ceapa verde! Si un ardei iute si gata!
    Si cum toate astea nu se poate, noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan are PERFECTA dreptate.
    Dar eu m-as multumi cu doar roshii cu telemea si piine neagra, cu coaja. Alelalte, daca se poate bine, daca nu, nu-i bai.
    Telemeaua cu rosii de 'ale noastre' era unul din motivele pentru care nu am plecat din Romania. Va las sa va ginditzi cum ma sintzesc acum...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi se pare că nici pîinea neagră nu mai e ce a fost cîndva...

      Ștergere
  3. Aaaah, rosii cu telemeaaaa... Ci pofta mi s-o facuuuut! Dulce nu mi-i a manca. Acu. Cand scriu. Poati mai tarziu :D Gia nu mi-o placut deloc. Am vazut A separation (Iran) si mi s-o parut interesant. In primul rand, spulbera mituri privind iranienii (alea care ni se baga noua in cap!) Oamini cam ca mine si ca tine, numa ca ele poarta basma. Si mi s-o parut si tragic pentru ca un tata din film suferea di alzheimer si parca il vedeam pi taticu meu =((

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce are toată lumea cu roşiile cu telemea, fraţilor? :)
      Mie mi-i şi-o să şi mănînc un pic dulce imediat... ruşiniq...

      Gia da, slăbuţ. A separation nu am văzut, dar am citit că a luat ceva premii. Am citit şi văzut Persepolis, Marjane Satrapi, recomand fierbinte. (cartea e graphic novel, tradusă şi-n româneşte, filmul e animat, voci mişto:-), Deneuve cu fică-sa/Iggy Pop:-))

      Ștergere
  4. m-am resemnat cu rosiile. Nu mai sunt ce au fost candva...

    Dar felicitari pt curs! si spor la el!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mersi frumos! :-)

      roşiile de la mama din grădină erau ca pe vremuri:)

      Ștergere
  5. Omaga, pas de tout dulciuri! Iu mast bi creizi! Noi am venit acu vreo 3 saptamani cu o cutie maaaare de praline din Belgia, noroc ca mie mi s-au parut cam grele, prea cremoase :D In rest, cum cred ca ti-am mai spus, io vreau dulce dupe aproape fiecare masa ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acu pricep "entuziasmul" cînd primesti ciucalata de la subsemnata. Haïna de mine, mai contribui si eu la înflorirea tesutului adipos:) Si tu permets un conseil, da si tu cadou mai departe ce primesti. Noi ne-am întors de pe la sarbatori cu kile de dulciuri, am mai si primit recent, si am dus (aproape) tot, ba la Londra, ba i-am dat lui taica-miu sa le dea cui vrea... Problema e cînd simti nevoia de dulciuri, aia greu de controlat, si cînd le ai, înca, la îndemîna... Saptamîna trecuta am dat peste o cutie de bonbuane chinezesti din seminte de susan, primite de Craciun de la Daisy, tuflite în fundul sertarului, si care s-au dovedit DEMENTIALE. Am ros la ele cu patima. A mai ramas una si am avertizat tatal, respectiv consortul, ca aia e a MEA si numai A MEA. Cre' ca aveam o lucire ucigasa în oki, ca T. a mormait un "c'est beau, l'amour"

      Ștergere
    2. Luisa cu z,
      io n-aş avea mai nimic împotriva dulciurilor pe post de mîncare, dacă nu s-ar depune şi dacă pe termen lung n-ar fi chiar nasoale... am luat şi eu de la Aldi nişte "trufe" care mi s-au părut spectaculoase prima oară şi a doua prea grele cum zici tu şi cred că mai avem şi acum... (!!!)

      Adi,
      ciocolata o fo f. bună şi, după cum ţi-am precizat, am rezolvat cele 200g într-o după-amiază. chiar f. bună!
      bestială povestirea ta cu finalul c'est beau l'amour! :-) povresito T.! eşti în stare să-i iei şi copkilului de la gură probabil:D (io crecă aş fi, dar numai ca el să nu facăcarii!)

      Ștergere