miercuri, 18 octombrie 2017

Hai să dăm mînă cu mînă

Vorbesc de două mîini stîngi, după cum se va vedea mai jos.

P. a făcut săptămîna trecută supă de dovleac. Într-o seară i s-a făcut colosal de foame (era ora de nani pentru unii dintre noi deja, care lălăiau în pat cu motanul), și-a pus supă la încălzit, a pus-o în bol, a deschis mașina de spălat vasele să trîntească diverse chestii în ea, a reușit să facă și un număr de mare echilibristică jonglînd cu bolul de supă prin bucătărie, care bol pînă la urmă a aterizat în mai multe părți pe jos, iar conținutul lui mai peste tot, mai ales pe pantalonii de pijama ai lui P., care acum sînt cu picățele, că un șip de veniș nu i-a putut scoate din boale. Arată magnificenți tu sei dă list. Dar sînt curați!!! (aceeași soartă au avut și tricoul și un prosop, dar de alea ne doare mai puțin.) Motanul a zburat din pat la auzul cioburilor în formare, P. a cerut detalii despre sistemele noastre foarte complicate de dat cu mopul... Operațiunea de îndepărtat urmele dezastrului a durat lejer o oră pe ceas. Apoi P. s-a mulțumit cu niște pîine cu brînză.

A doua zi de dimineață lălăiam și eu în pat cu motanul, ca omul. Din bucătărie se aud niște zgomote neobișnuite, urmate de strigătul liniștitor al lui P.: ”Totul e OK!”

Seara l-am întrebat ce se întîmplase. A, știi cuțitul ăla ceramic pe care mi l-ai adus tu din .ro acu x ani? I-a venit vremea, după ce l-am scăpat pe jos dimineață.
Era prea tîrziu să îl conving că ar mai fi putut fi folosit, așa ciobit cum era.

Cam asta la capitolul incidente. În bucătărie, adică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu