Am vrut să mai scriu de circa 822 de ori, așa că acum m-am apucat de compus, pentru căci altfel iar nu scriu nimica. Văd că în 2017 și 2018 am fost deosebit de constantă, am scris pe bloc de 13 ori de căciulă. Nici măcar nu am planificat să fie așa.
***
A, crecă voiam să scriu despre despărțiri, cum în 2018 am dat două cărți (bune, domle, serios, da le-am citit și am considerat că nu le voi reciti, adică pe una, pe cealaltă o mai aveam în germană).
Am mai făcut o super sortare cu P. și am ales niște genți din uriașa noastră colecție de păstrat și un vraf uriaș de donat, bașca unele de dat la gunoi. Am fost foarte încîntată că am apucat să salvez o gentuță pentru fetița unei prietene, pentru că P., în
Mi-am luat din România niște păpuci foarte comozi de care sînt foarte încîntată. Cînd să cîntăresc bagajul, ieșea un pic cu virgulă, că na, iar am cumpărat cărți (despre asta poate altă dată), am primit borcane :D și o cantitate impresionantă de nuci. Cînd mă gîndeam eu că dom'le, lasă că la aeroport o să mai scot din nuci dacă e ceva, că erau cu tot cu lemne :D, mi-a venit gîndul bun, da' greu. (Și ampresea că a mai fost o minte cremenală la mijloc care mi-a mai dat idei!) Am cedat păpucii vechi, o pereche de cizme care erau okeiș, dar departe de a fi superbe haha, le aveam cam de 6 ani, și niște alte chestii care poate erau și mai babe. Da, puteam să le mai port poate încă 10 ani, dar știu că au fost donate de unde le-am lăsat eu și chiar mă bucur. Recunosc că le-am pozat la despărțire, că am mai pățit să mă întreb da unde este dom'le chestia x că eu știu sigur că am avut... a, da nu cumva am dat-o?
În ultima zi a lui 2018 am fost cu P. la IKEA să mai cumpărăm un braț de rafturi, că nu știu cine tot cumpără cărți la noi (!!!), de nu mai avem loc de ele. No bun, pe 1 ianuarie P. s-a apucat de montat și io am plecat la plimbare (adică chiar m-am dus să mă plimb). P. a făcut și o sortare și pregătise ditamai lada cu hîrtie (cărți de-ale lui vechi gen programare în limbajul x care nu se mai practică) și io mi-am făcut așa un calcul, taci că scobesc cutia aia mîine cînd pleacă P. pe ogor. Numa bine că la ieșirea pe ușă a doua zi, P. a înhățat și cutia la subraț și eu am rămas ăăăăăă sigur nu e nimic de-al meu în eaaaaa? Sigur, a zis P. Și a trebuit să înghit gălușca, ce era să mai fac.
A, da, și cînd eram eu bine mersi la plimbare nuj cum am reușit să trag de căști sau ce s-a întîmplat, da le-am rezolvat (s-or defectat #gen!) și după ce am mai tras de cablu în țîșpe direcții, m-am hotărît să le zvîrlu și am făcut-o foarte artistic la un coș în centru' orașului, care nu corespunde cu reciclatu' electronicelor etc., da corespunde cu stilu' meu, că alfel iar zăceau fo 14 ani într-un sertar, lasă că se repară ele singure, știți voi, ca fotoliul din Friends.
#letgo
A, vreau să mai scriu ceva. :P
LE La mulți ani! :)
Îmi doresc pe viitor să nu mai plîng (:P) de dorul obiectelor împrumutate cuiva care să spunem ar necesita ceva mai mult timp să găsească drumul acasă. Sau nu mai ajung deloc. Da, la tine mă gîndesc, fosta colegă de serviciu de la aeroport, care ești păstrătoarea unui DVD cu Fata cu cercelul cu perlă și a unor cd-uri nu mai știu cu ce! :D
No comments:
Post a Comment