Într-o zi m-au lovit amintirile. Nu cine ştie ce multe, da' oricum!
Sînt convinsă că toţi cei din generaţia mea (care sînteţi? :D) ştiu cine e personajul din titlu. P. nu are atîta cultură cinematografică, aşa că nu a auzit de, nu a văzut
Gheaţa verde. Cum era de aşteptat, filmul nu se găseşte pe nicăieri, asta după ce am făcut reclamă, vai, sigur o să-ţi placă, e cu acţiuneeee şi cu actori cunoscuţi (Omar Shariff, Ryan O'Neal) :D (şi cu mult suspans, ceea ce de fapt l-ar cam scoate de pe o listă a filmelor la care mă uit eu în general, ca să nu-mi stea inima-n loc).
Ei, dacă nu-l găsim pe ăsta, hai să încercăm cu altul (cu Jane Seymour şi Christopher Reeve) care a făcut valuri cînd eram eu copil în România.
Undeva, cîndva. Nici pe ăsta nu-l găsim. Astfel se încheie scurta listă :D cu filme de care-mi amintesc eu că le-am văzut de nenumărate ori.
Şi-mi mai amintesc că se plîngea mama la cinematograf că "iar au tăiat!" din film. Şi încercînd să mă prind la ce se referă tăiatul ăsta, că nu se vedeau găuri pe ecran (!!), am ajuns la concluzia că de fiecare dată cînd se schimba cadrul, clar, au tăiat. Erau pe cîmpul de luptă şi deodată se certau în senat, mama, mama, ai văzut, au tăiat! :D
Azi mă duc să mă tundă Diana. Diana mea născută aici din părinţi sîrbi şi care acasă vorbeşte o română destul de veche, în care la "minge" se spune "dop" şi din vocabularul ei românesc lipseşte "deodată" şi nu ştiu cum fac, că de fiecare dată cînd vorbim, folosesc "deodată" şi apoi i-l traduc în germană.
A, da, de ce filme din copilăria comunistă vă amintiţi? :) (ce drăguţă e construcţia asta în română, în speranţa că e corectă :D, "de ce" care nu înseamnă "de ce?" :>.)
Ca să nu vă mai zic (celor care încă nu ştiţi!) că 1. săptămîna trecută am mai copt o compunere (în franceză) :D şi 2. ieri am aflat că am luat 1,0 la compunerea din iarnă în franceză (!!!!!!!!!!), iuhu! (nota cea mai mică în lumea noastră :D, dar cea mai rîvnită în Germania, căci perfection!)
Şi după ce-am predat compunerea (cu 26 de ore întîrziere, ah, o nimica toată... :D), m-am dus la cursuri după patru ore de somn, am asistat la franceză şi arameică (că n-am participat) şi apoi, ca să nu dorm de la 5 seara, m-am dus prin oraş, unde am ajuns la cinema, unde n-am adormit (wow!) şi am văzut un film drăguţ (!) la care nu aş fi intrat premeditat, că nu-s fană Kate Winslet (îmi pare rău, trei ceasuri pe scaun la Titanic m-au marcat aproape forevă). Dar
A Little Chaos a mers, cu mîna pe inimă zic că nu mi-am dat seama cînd au trecut două ore (!), l-am văzut în germană, vocea actorului principal mi s-a părut foarte interesantă ca să nu zic segxy :D şi am mai fost şi luni o dată, să-l aud şi-n original, care n-a mai avut atîta farmec (urăsc filmele dublate, asta e excepţia), da' tot a mers. Şi dacă reuşesc să mai ajung prin zona cinematografului cît mai rulează filmul, intenţionez să-l mai văd (da-n germană pliz :D). În germană se cheamă, parcă mai inspirat, adică să ai o vagă idee despre ce e filmul înainte de a-ţi lua bilet, bine, dacă nu ai văzut reclama (care în capul meu nu se cheamă trailer),
Grădinăreasa (!) din Versailles.
