Am mai pus o țară pe hartă anul ăsta, de unde și titlul :P, și mă gîndeam dacă oi mai fi citit din sector, adică nu din sector, că asta știu sigur că da, dar chiar din Chile. Isabel Allende mai zice ea de Pablo Neruda (1971) (am început să-i citesc memoriile în germană, într-o vreme cînd aveam 30 de cuvinte necunoscute pe pagină (hehe, și le notam cu pix verde în carte, yeah! :P), așa că na, nu știu dacă am ajuns la pagina 30) și de Gabriela Mistral (1945) (acești domni, ă pardon domnul și doamna/domnișoara fiind la ora redactării cărții Isabelei Țara mea inventată singurii chilieni recompensați cu Oscarul Nobelul literar (prin 2003 venea asta)). Da, vai de ei chilienii, doar două nobeluri, really, mi-ar fi și rușine mă abțin de la comentarii.
Așadar, am dat cep ;;) colecției Allende, am fost foarte încîntată, recunosc, e drept că e o cărticică ușurică, iar monstrul cumpărat în 2002, Casa spiritelor, ah, probabil de la același talcioc cu Neruda, cu scris mărunțel și da, tot în germană și avînd lejer 500 de pagini, nu m-a atras în mod deosebit. Mă gîndesc totuși că, din moment ce am cumpărat-o, am avut eu așa un scop nobil, dar de asemenea aș dori să precizez că, pînă să citesc Țara mea inventată, credeam că este vorba despre well fantome în Casa spiritelor și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dovada. :P
***
au mai trecut cîteva ceasuri, timp în care am fost beyond busy pe youtube cu vocea germaniei 2019, dau și link, u relax now. revenind,
***
Băi :P, deci (fără virgulă!) mă lasă memoria, scandalos!
Vine așa: Neruda și Casa spiritelor sînt într-adevăr cumpărate dacă nu de la același talcioc, măcar în aceeași zi, pe verificatelea, că yours truly a scris data pe ele și le-a semnat, nu cumva să se rătăcească și să nu mai știm ale cui sînt: ale mele!
Că am avut un pix verde* cu care am mai scrijelit prin vreo carte două (da, mi se pare o crimă asta la o ora actuală, da' am fost și eu excentrică, ce?!) sigur s-a întîmplat, da' se pare că nu a fost soarta lui Neruda care 1 a beneficiat (!) de un pix albastru/negru 2 nr cuvintelor subliniate/pagină e chiar de bun simț (vorbim în continuare de germana mea din 2002, dar vă pot dezvălui că în 2003 nu știam cum se zice la sertar și/sau la tacîmuri, asta pentru că atunci mi-am început cariera de chelneriță și le-am învățat ca să zic așa la botu' calului) 3 am ajuns pînă la pagina 63, dovezile arheologice pixilistice ajungînd pînă acolo. Sincer, respect vio din vremurile alea, că scrisul e chiar și mai puchițit decît la Casa cu fantome spiritelor, mi-oi fi zis eu că memoriile or merge mai ușurel ca romanu', curajoasă mai eram, yay.
Așa, am mai aflat (pardon, cercetat pe net) că Roberto Bolaño e tot de acolo și normal că se pune că am în bibliotecă, dar nu am citit. OK, nu se pune. Am citit în schimb Bătrînul care citea romane de dragoste, de Luis Sepúlveda, care nu m-a leșinat teribil, dar știu că avea oareșce admiratori autorul ăsta din Chile, care mai degrabă să nu crezi, da' am aflat acum din --wiki-- că a fost puțin de răpus de corona pe 16 aprilie a.c., mama ei de treabă. Ia, care știați. Care ați citit? (Vi se pare și vouă că semăna cu Maradona? Mie da.) Cărticica pe care o am eu e scurtă tare și îmi amintesc ceva de niște dureri de măsele (ale unui personaj, bătrînu', nu ale mele!) și nimic mai mult.
Chile!
Dacă citiți cărțulia (tradusă foarte fain din spaniolă de Cornelia Rădulescu) Țara mea inventată, puteți marca apoi pe harta voastră literară o căruță de țări, că autoarea, chiliană, e născută în Peru, a copilărit și prin Bolivia și Liban (tată vitreg diplomat)***, (a trăit și în Belgia la adultețe), apoi s-a exilat nițeluș în Venezuela după ce în Chile s-au trezit cu o dictatură militară, iar la vremea scrierii cărții era bine mersi în SUA, că de ce nu. Deci alegeți voi. Eu am să merg cu Chile. :)
Mi s-a zis că ar exista multe asemănări între Chile și România. Incredibil, dar da. A, da, recomand cartea. :)
***
În încheierea programului de azi, puneți-vă centurile de siguranță, că trecem pe youtube.
Doresc să vă prezint piesa care mă unge cel mai tare la coraszon zilele astea (ascultată deocamdată de 21 de ori, zice statistica). Nu are videoclip, așa că mergeți cu vocea. --Shamir--, doamnelor și domnilor.
O audiție la Voice of Germany, primită azi, --Stefanie Stuber--. Nu e deloc genul meu, dar mi s-a părut fascinant ce am văzut acolo (și da, apoi m-am concentrat pe cîștigătoarea ediției și am fost foarte ocupată).
--Clipul-- ăsta, o idee mai lung, o să vă distreze maxim. Mi l-a trimis --Ema-- ;) și e în principal despre veverițe. Autorul se jură :P că nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor, eu l-am crezut!
S-auzim de bine!
*Dacă pun gheara** pe mine cei de la bibl xx din Iași, recunosc spășită că într-o carte de-a lor am scris cu pixul verde.
**Mă dau lovită cînd am de scris cuvîntul ăsta, deși îmi vine greu, avem motan totuși! pentru că nu sînt sigură cum se scrie. Iaca, s-a făcut dreptate, merg --și gheară, și ghiară--. Dacă arde ffff tare, merge și --gheață-- cu i, da' doar atunci.
***Nu am nici cea mai vagă idee de ce cam de pe aici formatarea a luat-o nasol la vale, o declar nulă.
Băi deci vine așa (adevăru' e că mustăceam să scriu azi un post care ar fi trebuit să fie cu totul și cu totul altceva, pornind de la faptul că nu reușeam dimineață să-mi amintesc dacă P. a fost și ieri la pîine sau nu (și P. întîmplător nu era acasă să-l întreb, plus că voiam și eu să mă bazez că memoria mea valorează o idee mai mult decît o ceapă degerată (da, viața mea e foarte, foarte complicată, păi nu?!))):
citesc Nick Hornby, The Complete Polysyllabic Spree și e foarte, foarte mișto și hm, am trecut-o pe goodreads la ”ce citesc acum”, care pînă acum rubrica asta mi-a adus numai ghinion, practic dacă vreau să condamn la neterminare o carte e de-ajuns să o plasez acolo și adio și n-am cuvinte, da' simt eu că altă soartă o să aibă Nick, a, da, unde eram, zice Nick pe la pagina 169 ceva despre o hartă a lecturilor (a lui nu e cine știe ce brează, că pare a fi fluent în engleză și cu asta basta și nici nu e cel mai mare fan al traducerilor, din ce mi-am dat seama pînă aici) și am fost vag curioasă cam cum ar arăta harta mea din 2020, da' nu mă așteptam la cine știe ce mari surprize, mi-ar fi plăcut să fie ea ceva mai exotică, dar nu e.
Avem așa:
am citit un domn evreu născut în .ro, tradus în .ro din idiș (primit cadou);
niște domni din .ro și o domniță din .ro; recitit o carte cu multe poze și niște texte fff scurte, în .ro; ”citit” o carte cu poze cu Simona Halep;
(nu știu să împart realmente în subcategorii cărțile cu ăăă desene, care or fi ele romane grafice pe alocuri, la mine toate sînt comics, pardon) niște frați din UK cu o cărticică în .ro; un domn celebru din Canada a cărui cărticică am citit-o în franceză; o doamnă din SUA, a cărei cărticică în germană am recitit-o; niște domni din Germania a căror cărticică cu prezentări powerpoint foarte hazoase iar am recitit-o.
Am citit o piesă de teatru de Eugène Ionesco în franceză (recitit, cred). Am recitit o cărticică de Georges Perec în franceză și apoi am citit-o și în germană.
Am citit în română o carte scrisă de un german, foarte faină (primită cadou), am cumpărat-o și în germană, poate ajung și la varianta asta, că nu am reținut totuși mare lucru din ea (non fiction).
Am citit un David Grossman în germană (tot cadou).
Am citit 5 cărți din seria 44 Scotland Street, de Alexander McCall Smith (seria are deocamdată 13 volume), autorul ăsta e disperat, nu știu cum să zic, nu-i mai ajunge, și hm actualmente sînt la volumul 6, dar nu chiar aș zice că îl citesc în clipa asta, hehe, dar sper să mă întorc la el, că nici nu l-am trecut la rubrica ”ce citesc acum”, deci are șanse bune.
Și am citit două cărți în format electronic ale unei autoare americane care a urcat în topul meu personal. Samantha Irby, pentru cine chiar interesează.
Ah, da, și cu asta basta.
Și dacă mă concentrez deosebit de foarte tare, cea mai exotică chestie din ultimii ani e mhh ”descoperirea” unei scriitoare din China, dar care scrie mai nou din UK, Xiaolu Guo.
Altfel, cînd uit să cumpăr cărți, cînd dau atacul. Chiar fără să mai fi mers la Oxfam, tot am trîntit două comenzi online și m-am ales cu ăhă, o grămadă de cărți, pe care le citesc cu mare interes. Cît mă ține!
Niște persoane mai active (??) s-au apucat luna trecută pe instagram să citească o chestie #readtheworld21.
Poza nu îmi aparține, dar nici nu știu cui să dau credit, probabil lui --Lauren--. Poate vă inspiră cumva. Recunosc că mi-am făcut o listuță din luna actuală, dar nu m-a atras ceva în mod extraordinar, ca să mă și apuc de citit.
--Aisha--, în schimb, trebuie să aibă o hartă fabuloasă a lecturilor, pentru că și-a propus acum cîțiva ani (vreo 3? 4? cînd avea cam 13 ani? scrie acolo pe fb, vedeți voi) să citească (măcar) cîte o carte din fiecare țară a lumii (mă rog, cu condiția să găsească în engleză o carte) și se ține de planul ăsta și o admir maxim.
Apropo exotisme, ca să nu mai stau călare pe știri #corona etc., m-am apucat aproximativ cot la cot cu P. să învățăm țările lumii, el le-a terminat, eu sînt pe la jumătate probabil, avantaj eu, desigur, că am băgat și capitalele statelor din SUA și chiar și alte orașe importante (sînt pe la 100+, hehe) și știu și capitalele țărilor din Africa sau mă rog le știam pe toate săptămîna trecută, că mi s-a mai leșinat elanul și e treabă demonstrată științific că practic dacă nu le repet zilnic, aia îs, cunoștințele despre natură nu sînt făcute să-mi rămînă deocamdată în cap. Da' le arăt eu lor (mai vedem). A, site-ul nostru preferat pentru geografie este click --aici--.
Hai că am scris destul. :) Sper că toate sînt de-a dreptul minunate la voi în zonă. Mna.
*asta e un fel de înjurătură :O
