luni, 7 septembrie 2015

Adina Nanu - Călătorie în jurul casei mele

Cred că am citit despre cartea asta şi la Ema, şi la roşuvertical, şi au fost amîndouă foarte încîntate, dacă-mi amintesc bine. Nu am găsit-o la librăria de cartier din Alexandru cel Bun, Iaşi, la Cărtureşti la Pallas Mall parcă nu era, singură nu am găsit-o la Aquarium Librarium la acelaşi mall, am întrebat dacă o au, o aveau, domnul care lucrează acolo m-a dus la un raft unde cu siguranţă n-aş fi căutat-o, mă aşteptam să fie în format "normal", nu este, este din categoria "album de artă" şi costă 75 de lei. Mmmm, am stat, m-am gîndit, m-am învîrtit, am plecat, am continuat să mă gîndesc dacă să o iau, am făcut transformarea în euro, mai aveam nişte bani pe finalul concediului, m-am hotărît că merit, am revenit la Librarium, am cumpărat-o şi sînt foarte foarte bucuroasă de decizia mea.

La roşuvertical parcă (viaţa mea are foarte mulţi "parcă", după cum se vede) am citit că a citit-o într-o zi sau cam aşa ceva (sau nu!), am pornit şi eu la drum gîndindu-mă că o s-o dovedesc foarte repede, are multe poze imagini ilustraţii, merge ţuţ. N-a mers chiar ţuţ, pentru că totuşi e o carte serioasă şi eu n-am putut s-o citesc în două ore şi mi-am şi dat seama destul de repede de asta şi m-am relaxat din punct de vedere al vitezei. :)

Iar a durat un moment pînă să înţeleg despre ce e vorba în propoziţie, dar şi cînd a început să mă prindă, m-a fascinat! Doamna Adina Nanu a împlinit 88 de primăveri pe 4 august, îi doresc din inimă La mulţi ani!, avea 87 cînd a apărut ediţia cărţii pe care am citit-o eu, o reeditare, în acest format "album de artă". Mă bucur foarte mult că am citit cartea aşa şi nu în prima ediţie, a fost o delectare pagină de pagină, m-a fascinat varietatea formelor de exprimare artistică regăsite în carte şi nutresc o mare admiraţie faţă de o persoană înzestrată cu un asemenea talent.

Mi s-a părut că toată cartea e străbătută de un optimism de nestrămutat, de multă bucurie de viaţă şi de un umor incredibil, datorate, desigur, autoarei. Toată saga nenumăratelor procese pe care le-a avut după revoluţie pentru redobîndirea Casei m-a ţinut în priză, a fost într-adevăr ca un serial în care nu puteai şti niciodată dinainte ce urma să se întîmple, după cum scrie şi doamna Nanu. Recunosc că am pierdut definitiv firul caselor, pentru că sînt mai multe, asta probabil pentru că, am stat eu şi m-am gîndit, s-ar putea să cunosc Parisul ceva mai bine ca Bucureştiul (haha!), deci strada X sau strada Y pentru mine sînt doar nişte nume, care s-au mai şi schimbat de-a lungul deceniilor, deci cred că aş fi apreciat o mică hartă simbolică, cu x-uri chiar, aici e casa părintească, aici am locuit cu soacra, aici e primul apartament, dar chiar şi aşa, a fost ok.

A fost interesant să o cunosc pe autoare, să-i cunosc familia (ce înseamnă "a cunoaşte"?!) şi sateliţii :), prin intermediul cuvintelor şi, cel mai adesea, şi al unei schiţe (unde schiţă în lumea mea înseamnă un fel de desen, dar recunosc spăşită că nu mă pricep mai deloc la termeni din domeniul picturii etc.). A trebuit să constat clişeistic o dată în plus diferenţa dintre generaţii, mă gîndeam zilele astea la numele profesoarei mele de matematică din liceu, după eforturi intense, mi-am amintit prenumele ei, mama mea îşi aminteşte în detaliu scene din şcoala primară, eu uneori am impresia că nici n-am trecut prin şcoala primară :), iar doamna Nanu probabil că ştie şi azi ce anume a învăţat la materia x cu profesoara y în anii '30. Mi-a plăcut foarte mult ce i-a spus nepotul Sif, cum bunica lui care merge la procese fără să îşi mai ia avocat (pentru că după atîtea procese a învăţat procedura şi se poate "apăra" singură...) e un exemplu pentru el.

N-aş şti să spun cui nu i-ar plăcea cartea asta! O recomand cu mare drag tuturor.

Aş dori s-o invit pe Ema 1. să continue planul interviului cu doamna Nanu :> 2. să-mi spună dacă-i surîde ideea de-a merge prin Bucureşti (într-o zi cu soare şi cu cer senin, datorate mie, se-nţelege :D) la o plimbărică (gen!) în căutarea locurilor (pe alese) descrise în Călătorie în jurul casei mele. Eu aş avea un mare chef, cînd mai ajung prin zonă.

La capitolul greşeli de tipar, practic mai nimic de comentat, am găsit două evidente, în plus, o despărţire în silabe bizară (cred că era vorba de al-tfel), un typo pe coperta 4 (!). Cred că Epilog nu e editat (?) mai deloc, la pagina 244 am numărat 4 greşeli şi de acolo nu am mai notat aspectul.

PS Scuzaţi abundenţa tăieturilor din postul ăsta.

LE Mă străduiesc să scriu doar impresiile mele cînd scriu despre o carte. De asta nu am recitit înainte de a scrie postul ce au scris la vremea respectivă Ema şi roşuvertical. Văd acum că Ema încheie postul ei astfel:

Inițial, mă gândeam să plec în căutarea clădirii pe străzile de la Aviatorilor, dar mi-am dat seama că zidurile nu pot suplini spiritul energic și creator care a plecat dintre ele - în schimb, el se regăsește între copertele acestei cărți minunate, în care paginile sunt noile ziduri, iar picturile sunt ferestrele prin care se poate privi înăuntru.

PS Am mai modificat un pic optic citatul.

16 comentarii:

  1. Faci recenzie și la aia cu autismul? :) Te transformi în blog de cărți, de parcă aveam nevoie de mai multe idei :( eu care credeam c-am lăsat-o mai moale cu cumpăratul.

    Mi-am luat-o pe aia de la postarea precedentă, să vedem cînd o citesc. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. LP,
    începe cu Căsnicie. Opreşte-te din ceea ce faci (şedinţă? cît de lung poate fi concediul tău?!) şi citeşte-l pe Dan Coman. şi apoi urăşte-mă. :))))

    Vai, dar blogul meu a fost mereu blog de cărţi, ahahaha. Crecă mă transform în blog de cărţi, să văd dacă mă mută Ema la altă categorie din blogroll-ul ei. :)) (momental sîntem la Mai puţin literare, îţi vine să crezi? autreigiăs! :))) ) Nu ştiu dacă fac "recenzie" şi la Mîini cuminţi, da' e foaaaarte faină.

    Mersi de comentariu. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce să te urăsc? Mi-ai recomandat o carte pe care să n-o suport? :D

      Hm, deci de-aia, ca să te apgradeze Ema. :P

      Ștergere
    2. LP,
      vom vedea! :D

      hm, deci da. :P

      Ștergere
  3. Aoleu, dă și tu un format la pasajul căcăniu, căci nu se înțelege mai nimic! Noroc că îl știu pe dinafară. :)) Glumesc, nu mai știam ce am scris, uit de la mână pân' la gură (sau ochi).

    Chiar mă întrebam cum de ai ajuns la cartea Adinei Nanu, iar acum că am aflat, mă bucur din nou că ai citit-o și că ți-a plăcut! Și pe mine m-au cucerit optimismul și umorul doameni Nanu (și sinceritatea), precum și felul în care povestește. Am citit cartea pe îndelete, așa că lectura a durat câteva zile.

    Mda, prețul îi cam sperie pe mulți, plus că potențialul cititor poate nici nu o observă pe raft, având în vedere că nu e pusă laolaltă cu celelalte (ar fi putut intra la non-ficțiune/memorii, dar e un hibrid, foarte interesant de altfel, între artă și poveste). Dar prețul, rămâne prețul, care e peste limita psihologică a multora (chiar dacă e un adevărat album, tipărit minunat, care face toți banii).

    Of, trebuie să mă mobilizez și să pregătesc întrebările pentru interviu, te rog să mă mai bați la cap (poate mă ajută și listele :P). Cât despre a doua chestie, am intenționat de la bun început să caut locațiile menționate în carte și să scriu un articol (da, exact în genul lui Zafon :P), dar nici cu asta nu m-am mobilizat. E drept că nici n-am mai umblat pe străzi din cauza căldurii insuportabile, dar asta e doar o scuză, știu. Eh, măcar am văzut casa copilăriei (apropo, de ce nu pui și o poză cu cartea, măcar cu coperta?), cu totul întâmplător, fără să o caut - e foarte aproape de mine și mi-a ieșit ea în cale într-o zi. :D Acum e vremea taman bună pentru un traseu pe urmele locațiilor - mi-ai dat și o idee, pot întocmi eu o hartă, cum am făcut pentru „Jocul îngerului”.
    Când vii prin zonă refacem traseul. :D Eu una de-abia aștept!

    Aaah, și cred că o să reunesc cele două tipuri de blogroll. căci și pe mine mă cam enervează. Ce atâta rigurozitate... Dar n-ar strica să scrii mai des despre cărțile pe care le citești. :P Dacă asta te motivează, promit să las blogul tău la „Mai puțin literare”. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citatul se vede mai bine dacă e selectat. :) Cred că Vio voia să ne testeze văzul.

      Ștergere
    2. Ema,
      scuze de răspunsul tardiv (aiminit!!). Chiar nu mă prea pricep la formatare, o să încerc să modific puţin. Aşa se vede un fragment din blogul tău luat cu copy/paste, acceptă realitatea. :D
      M-am mai gîndit şi cred că iniţial chiar la roşuvertical citisem, pentru că pe tine am început să te citesc după. :) Dar cum ea de la tine ştia de carte, tot cam pe-acolo e. :)
      Deci şi tu faci aceleaşi consideraţiuni pe baza cărţii, şi conţinut, format, preţ. Chiar, hai să facem o petiţie să ajungă cartea în vitrine/pe mese, nu undeva în raft! :) La Librarium cred că era chiar pe un raft foarte jos, fără ajutor nu aş fi ajuns în veci şi-n pururi la ea...
      Te mai bat la cap cu interviul, mă tem să nu te calc pe nervi la un moment dat. :D
      Am vrut să răpesc o poză de pe net, dar am fost prea comodă, la fel cum deocamdată sînt cam comodă să fac eu poză cu cartea. Sper să recuperez la capitolul ăsta, bună idee. :>
      Super, ne vedem la Bucureştiul literar pas cu pas! :D
      Nu e un secret că n-am prea multe cărţi citite în ultimii ani, zice goodreads şi o ştiu prea bine. :) A fost o întîmplare acum, viitorul poate fi plin de surprize! :D

      Ștergere
    3. LP,
      nu chiar asta a fost intenţia mea. Dar dat fiind că am pus citatul mai tîrziu, mi s-a părut foarte potrivit că e altfel optic. :)

      Ștergere
  4. Dar ce carti faine citesti de cind ne stii pe Ema si pe mine. :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. roşu vertical,
      cer pardon că ţi-am scris numele într-un cuvînt pînă acum. iur sou fani. :P chiar mă bucur că am citit nişte cărţi faine datorită vouă.
      de actuala ce zici? :D

      Ștergere
    2. Astept sa ne spui intr-o postare cum te-ai regasit sau inteles sau ma rog, cu ce trebuie sa ramii in urma ei. Deocamdata am dedus ca trebuie sa recitesti Bridget Jones, desi ca sa fim sincere, mai bine ne-am uita un pic la Colin Firth.

      Ștergere
    3. roşu vertical,

      să vedem. :) Logica ta este deosebită, trebuie să recunosc! :D Ai văzut Pacientul englez? Acolo pot să zic că pentru mine Colin Firth trece aproape neobservat (bine, e personaj secundar, da' orişicîtuşi :D!)

      Ștergere
    4. Pe vremea cind am vazut pacientul nici nu stiam de existenta Colinului. Sper ca ai vazut Easy Virtue, altfel te rog sa nu ma mai contactezi pina nu remediezi situatia. Pa!

      Ștergere
    5. roşu vertical,
      în mod excepţional, l-am văzut, da' nu-mi amintex acuma decît de-o şcenă cînd dansază Colin la urmă, deci nu m-a impresionat cine ştie ce. Orcum mor după KS-T şi incredibel, mi-a plăcut cum o jucat Gesca Bil, care de-obicei nu-mi place.

      Ștergere
  5. de retinut! cred ca mi-ar placea!

    RăspundețiȘtergere