joi, 28 aprilie 2016

O nouă dragoste

Muzicală, ce credeaţi?! :P

V-am zis de Glen Hansard, că urma să mergem la concert în februarie. Acum muuuult timp. Am fost. P. n-a ştiut pînă în ultima clipă unde mergem, mai precis cînd eram în faţa fostei sinagogi, i-am arătat afişul din vitrină şi i-am spus priper tu bi dilaitid.

Concertul a început la ora 20:00 cu o domniţă foarte palidă ea aşa (fizicălii spikin) care s-a postat la pian, a zis nişte chestii şi apoi s-a apucat de cîntat, de noi am rămas aproape cu gurile căscate. După cam a patra piesă aşa i-am şoptit lui P. tu dacă plecăm după ce termină domniţa asta de cîntat, eu nu cred că am pierdut nimic. În traducere, mi s-a părut aşa de fermecătoare, că nu mi-am imaginat că domnul cap de afiş Glen are vreo şansă să ne încînte mai mult. P. a fost de acord, dar am stat totuşi şi da, tot concertul ne-a dat pe spate într-un mare fel, ne-a făcut mult timp să visăm numai la Glen Hansard şi ocazional la Marketa Irglova, căci ea era la pian şi la voce. Osăm, vă zic!

Prin "mult timp" vreau să zic că am studiat cu atenţie programul european al lui Glen, prin Germania nu prea mai erau bilete, la Praga erau, dar P. îi promisese unui prieten că-l ajută fix atunci la cărat nişte mobilă, la Dublin nu mai erau. P. opinase că probabil cel mai fain de văzut Glen e la el acasă, aşadar în Dublin, lasă, data viitoare stăm călare pe internet şi nu-l ratăm. Mie şi Praga mi se păruse foarte atractivă, pentru că Marketa e cehoaică, dar am fost simţită şi n-am plecat fără P. Aşa-s eu, na. :))

Cînd am deschis mailul în dimineaţa zilei de 11 martie, era să-mi sară ochii din cap: P. găsise pe nu ştiu ce site bilete la Dublin, la concertul la care nu mai erau bilete, mă-nţelegeţi. Mesajul lui: "sper că ai timp atunci." Nici nu se pune problema să n-am!!! :)

Şi aşa rezultă că am luat bilete la avion şi am rezervat un hotel ţanţoş (<- ăsta era cuvîntul meu preferat la Spînzurătoarea) fix vizavi de sala de concerte.

Între timp aflasem că nu o să fie un concert tipic Glen Hansard, toată săptămîna erau manifestări legate de comemorarea/sărbătorirea a 100 de ani de la Easter Rising, el avea un braţ de invitaţi, păreau care mai de care mai irlandezi. Făcusem eu o glumiţă, că na, şi dacă vor fi doar recitări de poezii în irlandeză :P, tot o să stăm, cine ştie, poate ne plac poemele în limbi pe care nu le înţelegem. Fix aşa a şi început concertul. A, care, btw, poate fi ascultat integral aici. Şi de altfel tot programul săptămînii respective, a fost acţiune la greu, la crème de la crème a culturii irlandeze, ce mai.

Bun, ce voiam să spun de fapt e că la pauză am galopat la toaletă, apoi am luat programul*, se anunţa din minut în minut că au mai rămas x minute de pauză şi apoi se închideau uşile, din cauza transmisiunii directe la radio, dar eu mai aveam de cumpărat o napolitană, că mi-era foame, în fine, am ajuns la locul meu, mai zice Glen una, mai recită cineva ceva, deodată Glen o introduce pe-o prietenă specială pe care noi, publicum, sigur o ştim. Îi dau un cot lui P., ne frecăm amîndoi palmele, apare Marketa bine v-am găsit, sînt Marketa sau cum îmi spuneţi voi, irlandezii, Micaela, sau "fata din Once" şi se apucă de cîntat la pian. Trebuie să mărturisesc că am fost copleşită de moment şi m-a apucat o boceaaaaaaaaaaală de ziceai că ce e aia. Cînd mă scobesc silenţios de şerveţel, mă prind că şi P. era foarte crocodilistic, dacă-nţelegeţi ideea. Deci noi am plîns sincron la Marketa, fără să ne vorbim dinainte. Şi nu ne e ruşine, deh. :)

A, locurile noastre au fost cam ca astea, doar că sala nu era uriaşă şi s-a văzut bine, iar sunetul a fost splendid.

Între timp am descoperit un concert pe aproape pe 1 iulie şi am şi luat bilete la Glen, l-am pus pe P. în temă că să mă scutească vai campionatul european de fotbal who cares noi mergem la concert să fie clar! Mă tem că o să fie fără Marketa, dar om trăi şi-om vedea.

Ieri am reuşit să vedem şi filmul ultra mega celebru Once, la care iar nuj cum am lăcrămat amîndoi pe alocuri, Marketa pare să aibă efectul ăsta asupra noastră.

PS Roşu vertical, dacă citeşti aceasta, da, ea e fata cu aspiratorul. :P Pardon că a durat aşa mult pînă să-ţi răspund. :)

* Pe net erau anunţaţi invitaţii lui Glen (Roddy Doyle, Colm Mac Con Iomaire, David Rooney, Judith Mok, Ye Vagabonds, Lisa O'Neill, Stephen James Smith, Joseph O'Connor, Paula Meehan, Maya Youssef, Loah & Brendan Begley) şi mă informasem puţin privitor la fiecare dintre ei. Marketa, după cum se vede, nu era pe listă. În programul publicat apărea, dar n-am avut timp să-l citesc şi mai bine aşa, surpriza a fost maximă.

7 comentarii:

  1. Vai, ai renunțat tu la Praga! :(

    Cred c-am mai zis asta, dar mai zic o data, căci a fost o mare revelație pentru mine cînd am aflat, la vreun an de cînd aveam o colegă numită așa: Marketa înseamnă Margareta.

    RăspundețiȘtergere
  2. LP,
    da, îţi dai seama, am renunţat eu la Praga...! Lasă că s-or mai alinia ele planetele! E drept că nu mă plîng, în ultima jumătate de an cred că am fost mai turistică decît în ultimii doi ani adunaţi!!!

    P. tot zice Margarete în loc de Marketa, da' nu neapărat fincă a aflat că asta e traducerea, ci fincă pare f dificil pentru el să ţină minte acest prenume egzotic. Nu zic, nu-i uşor, da-i greu! :)

    Senks de comenturi!!! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Roddy Doyle o fi același cu autorul irlandez? Cam de multișor vreau să citesc „Paddy Clarke Ha Ha Ha”, dar n-am reușit.
    Mulțu pentru link-ul cu concertul, chiar am ascultat un pic și sună tare bine, o să-l păstrez pentru o zi de curățenie. :D Nu știam de acest Glen Hansard (frumușel, de altfel), dar îmi place cum cântă! Cred că a fost un concert super fain. :D
    Ha, am uitat complet, dar se pare că am văzut filmul Once, observ că i-am dat 7* din 10 pe Imdb.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am continuat să ascult, in fact. :)) Pe la 1:00 mi s-a părut că muzica seamănă cu o bucată din musicalul Le Petit Prince, care-mi place teribil (n-am mai ascultat-o de mult):
      https://www.youtube.com/watch?v=jykOukQdK5U&list=PL9C40238CB25C553D&index=3

      Ștergere
    2. Roddy Doyle e "tatăl" lui Paddy Clarke :)), da, m-am gîndit şi eu că ce ocazie minunată să citesc cartea atunci cînd am fost la Dublin, dar mai bine că n-am exagerat, data viitoare. :D
      E simpatic Glen, acum e blond/alb, mă gîndesc la o statuie antică atunci cînd îi văd buclele şi barba. Cred că am mai scris asta pe undeva. (mail?)
      Şi eu tot 7* o să-i dau, deşi mi s-a părut mai mult de 6, dar nu vreau să fiu bici. :)
      Nu ştiu musicalul Micul prinţ. Mersi. Ai idee cine e la 1:00? Femeie? Bărbat? etc. :))

      Ștergere