Diseară se face săptămîna de cînd m-am întors, dar poate mai scriu și puțin despre cum a fost în Israel.
Planul de azi: să acopăr în mare prima săptămînă. Dat fiind că nu prea știu ce și cînd s-a întîmplat în afara cîtorva chestii, ar trebui să meargă ușor.
Am ajuns în Tel Aviv miercuri. Joi au fost chestii organizatorice. Vineri excursia la Haifa, care a început cu chestiile clasice - mic dejun organizat. Eylon, eu am scris la înscriere că fără gluten. A da? (Chiar și vorbisem cu o organizatoare în seara dinainte, adică aveam și scris, și oral.) Sandvișuri fără gluten nu s-au găsit, ce zici de o salată? Super. Cu ton! Ă, păi nu mănînc carne (nici pește* etc.)
Pînă la urmă am aplicat sfatul lui Eylon și am mîncat ”în jurul tonului”. :D De la trupa de româncuțe am aflat apoi expresia csf, ncsf. Mă scuzați, nu eram la curent.
Ia, trupa de româncuțe. Io, evident, Otilia, pregnant with child, o Andreie și Camelie care a declarat că nu are preferințe legate de prenumele propriu/i așa că am ajuns să îi spunem numele complet ca să fie clar despre cine vorbim :)))), plus Neli și Flori, care ultimele stăteau în cămin cu noi și care mi-au rămas datoare pînă în zilele noastre cu o roșie mare, vai. Ei, noi 4 fără ACT (numele complet al Andreiei Cameliei și da, îi scriu numele așa pentru că n-aș vrea să ajungă aici pe bază de gugăl, prin link direct chiar o rog) am stat o buuuuună bucată de sîmbătă pe bancă la umbră la 100 de grade în fața căminului și eu am încercat să mă pun la punct cu noile tendințe din limba română. Am fost cam dezamăgită.
Revenind la Haifa, micul dejun a fost la terasa unei cafenele/unui restaurant la Stella Maris, pe muntele Carmel. Cam pe
aici. (link cu google maps)
Apoi a - asta am zis în alt post, fiecare autocar a rămas cu organizatorul (noi cu Eylon adică), cu ghidul autocarului și cu o persoană cu pistol, căci na. Cît pe ce era să ratăm plecarea grupului nostru, căci coadă la WC. No bun, de aici ne-am deplasat cu piciorul, ce frumos. Să tot fi fost cam ora 10:30. Ghidul ne-a povestit diverse, sinceră să fiu, era destul de greu să îl urmăresc și să admir peisajul, așa că recunosc că nu am prea fost atentă. Am stat în curtea mănăstirii Stella Maris, dar nu am apucat să aruncăm un ochi în clădire, că am șters-o mai departe și de data asta nu am vrut să mai avem de umblat bezmetice în căutarea grupului.
Am mers la un punct cu o panoramă splendidă, moment de selfiuri, păi cum altfel?! Și apoi am purces spre Peștera lui Elias (Elijah în engleză, dacă îl cheamă altfel în română, cer pardon). Între timp se făcuse cam 11, soarele ardea cu încîntare și nouă ne-au sărit ochii din cap văzînd ce drum ne așteaptă, pentru că era o grămadă de popor cu flipșflopș și alți păpuci de oraș. Am invidiat-o vag pe colega de cameră Kaley care avea adidași. Eu aveam sandale de hiking, au fost ok. Practic de la punctul cu panorama minunată am tot coborît muntele. Bine măcar că nu l-am urcat.
Cînd am ajuns la stradă, am dat de autocar și una-două am ajuns la
grădinile Bahá´i, care sînt splendide. Bun. Chiar a fost foarte frumos acolo.
Pînă la ora aia, adunat, aveam cam o oră și un sfert de mers cu autocarul și locul meu a fost la culoar. Detalii palpitante, pentru că în timp ce îmi luam o înghețată așteptînd să plecăm de la grădini, deodată ochiul meu drept s-a pornit să plîngă. Din senin. Și doar dreptul. Fără vreo durere. Era, evident, vineri, cînd urma să ne întoarcem noi în Tel Aviv urma să fie Șabat, deci good luck cu găsit un doctor dacă arde. No bun, vă scutesc de suspans, am mai plîns un pic, mi-a mai trecut, pînă la urmă a trecut de la sine.
Înghețata a fost modestă (era de la camioneta de înghețată, da în lipsă de altceva...)
În Haifa era pride parade. Nu am văzut mare lucru, da totuși am văzut că era mișcare.
De acolo am mers la un sat
druid druz. Organizatorii ăștia m-au cam enervat că au cam dat cu stîngu-n dreptu la comunicare, vezi fără glutenul, dar all in all totul a fost minunat. Chestia e că am oprit autocarul să o așteptăm pe ghida
druidă druză. Bun. A venit ghida
druidă druză și ne-a zis voi fi ghida voastră în următoarele ore. Cînd am coborît din autocar, m-am dat cu un kil de cremă de soare, că urma să ne plimbe domnița prin sector. Ea ne-a luat de la ușa autocarului și ne-a părăsit 3 minute mai tîrziu la ușa restaurantului care avea chiar umbră. No bun.
Mîncarea a fost mmmmmmmmmmmmmm senzațională. Cafeaua mai puțin. Un domn
druid druz ne-a vorbit despre poporul lui și a fost
foarte, foarte interesant. Vederea din afara restaurantului depășea cam orice așteptări. Toaleta cam modestă. :-s
Apoi ne-au urcat în autocare și ne-au dus la cămin.
Ce frumos a fost în excursie! (chiar a fost!)
Sîmbătă după cum am zis am stat frumușel la umbră. A fost o zi extraordinar de relaxantă. Nu îmi amintesc cînd am mai savurat așa fiecare clipă, fără vreo grijă.
Pentru că m-am trezit foarte devreme în primele zile cel puțin (pe la 6 sau o idee mai devreme), am fost la alergat. Dar probabil primele 2-3 zile. La alergat înseamnă cîteva minute, că nu voiam să mă omor de tot. :) Cam la asta s-a rezumat programul meu sportiv în Tel Aviv.
Duminică a început cursul. Cum în Israel weekend-ul e Șabatul, a durat un pic acomodarea cu vineri-sîmbătă închis, duminică = luni în alte țări. Cursul de idiș, da?
Credeți că e necesar să scriu care cred eu că sînt diferențele între idiș și ebraică? :D
A fost ceva curs introductiv, s-au făcut poze, eu stîngace am postat un
album pe fb pe care nu aș fi vrut neapărat să-l postez și care s-a lăsat cu felicităăăări deja ai diplomă și cît ești de splendidă în rochie, care sînt, normal. Diplomă nu aveam de ce să am din prima zi. No bun. A, și nuj ce suflet foarte bizi m-a tăguit în poze, căci nu eu personal. Pentru cine nu mă știe cît sînt de splendidă, io sînt domnița cu rochie verde cu alb. Da, rochie! :O (Că doar nu mă cunoștea nimeni. :D)
În prima zi a fost și un bufet festiv, cu gluten, normal. Dar erau fructe și legume. În restul zilelor, au fost mereu băuturi. În ultima zi iar bufet festiv, nu am avut timp să îl vizitez!
Am cunoscut-o pe profesoară, ne-a dat manualul. Am fost în grupă cu Dennis ole! ACT a fost inițial în grupa mea, o altă Eugenie, tot din .ro, ele două au plecat apoi la altă grupă. Practic grupele au fost foarte fluide ele așa și ba veneau, ba plecau colegi. Am cochetat și noi cu gîndul să mergem la altă grupă, că parcă totuși e cam ușor, dar am rămas și bine am făcut, că nu a fost chiar așa de ușor!
Teme am avut fără număr! :O
Grupa de bază consta din x israelieni, vreo 2-3 americano-israelieni, o australiancă, un neamț și yours truly. Limba idiș e o varză! formată din cam 75% elemente germane (maaare parte din gramatică și vocabular), poate 15% elemente ebraice (unde trebuia eu să ridic mîna să zic da asta ce înseamnă??? israelienii înțelegînd big time), vreo 5% elemente slave - gen strune (la vioară) sau smole adică smoala din Gheena, eeee, este că m-am pus la curent cu chestii lingvistice foarte folositoare? - și, dacă mă întrebați pe mine, restul română :))), pentru că în idiș se spune lecție, educație (cred), eniuei, înțelegeți voi, din astea gen furculision. :D
Crecăcam atît despre prima săptămînă.
Și nu în ultimul rînd, grupa de românce a primit-o în rîndurile ei și pe Libi, născută în Israel, cu mama din Brăila și tatăl din Piatra Neamț. De la mine din grupă. A, și Batia, sigur, din Piatra Neamț direct. O chema Bianca atunci. Batia era la o altă grupă și am stat întîmplător lîngă ea la un concert/dineu și ne-a întrebat pe Libi și pe mine ce limbă vorbim. (Are probleme cu auzul și a prins ceva frînturi fără să fi avut pornit aparatul auditiv).
Ar mai fi, că în seara în care am cunoscut-o pe Batia eram deja răcită :D, există
dovezi cu mine cu eșarfa cît fața de masă care m-a însoțit peste tot în Israel, bluză cu mînecă lungă, baxul de șervețele în față și paharul cu ceai în mînă. Muzicienii care ne-au încîntat ne-au făcut surpriza să cînte și Ciocîrlia! :O (
Album poze fb aici.)
*Am aflat că în bucătăria kosher și prin extindere în bucătăria israeliană peștele este un element neutru, dpdv kosher se poate mînca și cu carne, și cu lactate, de pește vorbesc. Carnea nu se poate combina cu lactate, de unde rezultă că niște spaghete bolognese cu parmezan sau un cheeseburger te trimit direct în Gheena. :D
Și mai sînt o groază de vegetarieni care mănîncă pește. Eu nu. :)
