Glasgow într-o zi (post lunguț și fără poze, da cu linkuri!)

O să vă iau direct și o să zic în clar că, atunci cînd cineva îmi spune ”mă duc la :insert destination here:”, de obicei eu spun oa și mai întreb cînd etc. și apoi nu pot pentru ca să mă aptțin și îmi dau în gugle ca să văd dacă nu m-aș putea duce și eu. Adică nu tre să mă invite nimeni, eu mă descurc și singură. Practic mă inspir așa din călătoriile altora. Și mult timp am zis nu nu că lucrarea de licență da sinceră să fiu fix în clipa asta nu mi-e gîndul la ea și sînt destul de zen.

No, anu ăsta fac 40 de primăveri tadaaaam! Și găsisem de zioa mea să merem cu P. la Mencestă foarte ieftin (ca la 10 EUR per segment per persuană, adică 40 ioro per total noi 2) căci aleluia sau din păcate a intrat Ryanair pe piața din Frankfurt International. Pînă acum operau doar de pe Frankfurt Hahn care don-t even get me started da, nu știu unde e apostroful iaca nu e în Frankfurt, e practic în Luxemburg, deci la mama cioarelor.
P. s-a dat nițel lovit pe bună dreptate, că în luna respectivă oricum sîntem plecați de doo ori și omul mai are și serviciu! :D

Ei. Atîta mi-a trebuit să îmi spună o prietenă ;) că pleacă la Glasgow nuj cînd. Adică știu. M-am uitat în calendaru meu, era foarte verde, da prețurile ryanair nu erau chiar așa cum mi le doream eu. În schimb, am găsit de ieri pînă azi tot cu 10 ioro per segment (comparativ, ca să mergi un drum de la noi din sat pînă în Frankfurt, 20 de minute aproximativ, cu mijloacele din transport în comun, face la ora la care vă scriu 4,90 eur (!!!!!).) N-am stat mai deloc pe gînduri, mi-am trîntit și un hotel și mbye! Ok, m-am consultat cu P., care nu a avut nimic împotrivă și nici fun interes major să meargă, plus că și-a luat liber luni ca să se uite la Superbol. :D A, da, și a fost de acord să mă ducă la aeroport, căci plecam cam dimineață. Mă rog, nu chiar de speriat, la 6:45, dar dacă ar fi trebuit să ajung acolo cu metroul, mmm mă tem că metroul ar fi trebuit să fie un taxi și deja nu mă mai jucam. No bun.

Fiind vorba doar de o noapte, vă zic în clar că bagajul meu a fost ebook readerul, pastă de dinți, cremă de față, periuță pe care am aruncat-o și nijte șosete și chiloți și ca să-mi dau cu stîngu în dreptu, vă zic că nici măcar n-am făcut duș în străinătățuri. În sfîrșit o călătorie fără prea mare ștres.

A, nu mai fusesem niciodată în Scoția sau în UK. Doar de vreo trei ori în Irlanda. Mai că aș zice că auzisem de Glasgow, dar nu știam nimic despre. As in nimic. Ok, Sir Andy Murray e născut acolo, ok?! :)

Mulți prieteni de-ai lui P. tot au propus excursii în Scoția la dezgustări de uiski da pardon mie nu îmi place deloc da deloc uiskiul mai precis nu po să îl beau să îl înghit și excursiile alea aveau niște prețuri de îți cam sărea basca deci na nu mă interesa Scoția în mod deosebit. Ok, am și eu limitările mele, sînt perfectă în proporție de 99%. :D #șimodestă

Acum am avut vreo două-trei săptămîni să văd cu ce se mănîncă acest Glasgow, dar mare lucru nu am reșerșat, că chiar am fost destul de bizi. Știam că trebuie să ajung cumva de la aeroport în oraș și înapoi (hotelul meu a fost la aeroport). Și mai știam vreo două chestii pe care voiam să le văd (catedrala și universitatea), să merg cu autobuzul hop on hop off (chestia asta s-a tradus în română?), să ajung la unul din cele cel puțin trei magazine Oxfam Bookshop :D și să mănînc pe undeva, eram destul de flexibilă. Mi-ar fi plăcut să mă mai plimb pe acolo, dar mai mult timp nu am avut.

Da, aș fi putut merge două zile, dar am vrut s-o fac și pe asta, adică să plec pentru o zi. Și nu voiam să cheltuiesc foarte mult. Probabil că aș fi cheltuit dublu dacă stăteam dublu. Dacă nu mai mult. :D

Bineînțeles că iar mi-a plăcut și iar mi-ar plăcea să mai merg. Și o prietenă care are gusturi cam ca ale mele în materie de călătorii mi-a spus că Edinburgh e orașul ei preferat ever. Mpfuai. Care Edinburgh e foarte aproape de Glasgow, cam 75 de km.

Partea nasoală e că drăguța de liră sterlină e scumpișoară și are o putere de cumpărare foarte modestă. Mă rog, din experiența mea. Nici nu mi-am dat silința în mod deosebit și am topit cam o sută de lire în această excursie. Vorbesc de cumpărături și cheltuieli pe loc, nu hotelul, pe care îl plătisem ”din timp”. 

Aeroportul din Glasgow (sînt două, eu am aterizat la cel din localitatea Paisley) e, #wikiknows, al doilea ca mărime din Scoția. Mi-am imaginat un gigant. De fapt e un fel de Bacău, să mă ierte cei din Bacău, că nu știu cît de mare e aeroportul lor. Oricum, eu plecînd din Frankfurt, care e maaaaaaaare, am ajuns în țara piticilor. :D

Am ochit de unde fac rost de lire, de unde iau bilet de autobuz spre oraș, unde se fumează :) (atenție, doar în afara aeroportului, inclusiv țigara electronică :D) și am zis ok, hai să trag o fugă pînă la hotel, să întreb de la ce oră au micul dejun a doua zi, că dacă cumva nu am timp să mănînc, să fiu pe fază să îmi iau o banană ceva. De la aeroport la hotel am făcut 3 minute pe jos. Ok, poate 5, că nu știam drumul încă și am și stat la un semafor.

La recepție, Nicole mi-a zis că iată cheia ta de la camera 130 și po să iei micul dejun pînă la ora 10. Mîine? am vrut eu să fiu sigură. Da, dar și azi, a zis ea. Mie mi-a cam picat fața, dar am fost și eu de treabă și 1 am mers în cameră (în cariera mea turistică nu îmi amintesc să mai fi putut intra în cameră la ora 9 dimineața, oficial puteam să vin de la ora 15...) și 2 am fost și am mîncat, că eram puțin lihnită, chiar nu știu de ce.

După ce am terminat cafeaua, am mers în cameră și am dormit două ceasuri. #becauseIcan :D La trezire am băgat două banane, că na. Camera foarte, foarte drăguță. Micul dejun mai degrabă modest, dar pentru două dimineți :D, cum a fost cazul meu, foarte ok. Pentru cei nemîncători de gluten, aveau porridge fără. Ole!

Am scos de la un automat de la aeroport 200 de lire și automatul mi-a arătat că din contul meu zboară de fapt 252 și nu mai știu cît euro. Și nu m-aș mira să mă mai taxeze după. Acum nu știu, trebuia să fi schimbat bani la bancă în Germania? Altă dată.

Pe la 12:30 plecam spre oraș cu autobuzul, 12 lire parcă dus-întors. Mult. S-ar putea să fie și mai ieftin, nu am avut timp de mari cercetări. Autobuzul 500. Atenție, există și aplicație, se poate lua bilet din app, cred că e același tarif. Poate merită verificat. Poate afișează și orele la care circulă, eventual cu timp real. Acceptă și contactless pay. Eu am avut cash și am primit rest. Fusesem avertizată că e o chestie cu restul la autobuze în UK, că trebuie să ai bani potriviți etc. La linia asta nu a fost cazul. Biletul l-am luat din fața autobuzului. Se putea lua și din clădirea aeroportului. Total 12 lire.

Mi-a plăcut ce-am văzut! De pe drum chiar. Ba chiar de cînd ne pregăteam de aterizare, foarte frumos!

Am coborît la ultima stație, mă rog, aș fi putut să cobor și ceva mai devreme. Cum am ajuns în buricul tîrgului, am reperat autobuzul hop on hop off, m-am urcat în el și am plecat în explorare. 15 lire parcă. Mi se pare că era reducere o liră pentru studenți sau așa, dar m-am prins tîrziu, că eram fermecată de soarele orbitor (!!!!!!!!!!!) și de frumusețea peizajului. Și aici cred că se poate lua bilet online, pentru două zile costă doar cu o liră mai mult, na, la mine nu a fost cazul. Poate au și app... Total 27 lire.

Turul a fost foarte frumos, mă lovise o foaaaame de nu visam decît la cum o să se termine traseul și o să cobor, cînd am ajuns la universitate (<--- click meeeee. Sper să meargă linkul) și mi-am făcut curaj și am coborît. Bravo cultura, adios vitamina. Aveam în traistă o felie de pîine de acasă și o ciocolată ROM. :D Mi-am amăgit cît de cît foamea și am admirat universitatea, care chiar e frumoasă rău, da rău. Am stat la soare și m-am uitat la Glasgow, fără să știu ce văd, foarte frumos. Am intrat în capela universității, unde cineva era bizi la orgă.
Am mai intrat prin niște clădiri și chiar am urcat pe niște scări unde scria în clar în engleză și în ceva limbă asiatică (suspectez chineza!) nu treceți mai departe decît dacă aveți programare. Mna. Asta era nu știu ce clădire Adam Smith, foarte drăguță ea așa. Universitatea are niște arcade mhh o să zic gotice și sper să aibă bunul simț să fie gotice, că doar ce altceva să fie, foarte pozabile, de altfel tocmai am găsit un videoclip de două minuțele și poate vreți să vă uitați la el. Eu mai vizitasem universitatea din Dublin, da tre să zic că asta din Glasgow mi s-a părut mai spectaculoasă. Cred că o să încerc să ajung și la Oxford și care mai era a da Cambridge. Și nici măcar nu sînt fană Harry Potter! În caz că n-are sens ceea ce tocmai am scris, doresc să subliniez că nu sînt fană Harry Potter. Am intrat acolo la muzeul gratuit Hunterian și am ieșit repede, că picturile erau pe partea cealaltă a străzii. Într-o clădire nespectaculoasă. E drept că selecția lor nu m-a leșinat și am bifat-o urgent, e drept fiindu-mi vag jenă, da asta e, nu am avut timp de mai mult. Doresc să precizez că mor de dragul magazinelor de la muzee și a da la magazinul universității m-am scuturat de o sumă undeva între 20 și 30 de lire pe o carte cu hărți (moartea mea, cred), tote bag și vederi. Magazinul muzeului a scăpat, iuhu. Total 47-57 lire.

Am prins autobuzul hop on hop off și iuhu am ajuns cu el de unde plecasem. Din centru am mers la librăria Oxfam și era să dau atacul la Alexander McCall Smith, aveau aproape un raft!!!, dar m-am aptținut ca o eroină (pentru că am deja un milion de cărți de AMCS, necitite!) (bravo, vio! rău, vio! :D) și am luat doar o carte cu dinozauri, pentru copii, două volume dintr-o metodă de învățat ebraica (seria Speranța moare ultima :P) și un volum bilingv de povestiri israeliene. 8 lire. Total 55-65 lire.

A, P. a fost în Anglia cîteva ceasuri acum cîțiva ani. A cumpărat o cană de la Starbacs și a adus restul de lire acasă. Aceste lire se aflau cu mine confortabil în portofel. Confortul era mai mult al meu, că mă gîndeam domle lasă că am pe ce pune mîna dacă e fo urgență. Urgență nu a fost, da cele 5 lire bancnotă nu mai sînt valabile ole și la fel cele două monede de o liră. Bancnota de puțin timp. Iuhu aș putea spune.

Deja era tîrzior și gugle mi-a zis că aș mai fi avut 30 de minute să ajung pînă la catedrală și să o și vizitez. Nțo mi-am zis eu. Muzeul de artă modernă tocmai se închidea, așa că am purces și eu spre un restaurant. Voiam să văd ce are de oferit Cafe Andaluz, domnul de la intrare a fost foarte trist că nu făcusem rezervare și m-a invitat să mai vin pe la ora 21. Io am zis sigur că da și am mers cu mici emoții la Carluccio-s. Pe care îi știam din Dublin, ole. Am găsit loc, am mîncat niște măsline, o bruschetă și un risotto (am precizat că eram leșinată de foame da!?!?!?!) și am băut o bere. Total 25,70 lire sau cam așa. Fără bacșiș. Am vaga impresie că prețurile pe care le știam în euro din Dublin s-au transformat aici pur și simplu în lire. Gen: berea fensi 3,40 euro la Dublin sau 3,40 lire la Glasgow. Mhhh. Total 83-93 lire.
Pe lîngă că îmi era foame, nu băusem nici o picătură de nimica de la cafeaoa de la micul dejun. Da, total nesănătos, nu mai fac. Dar nu mi-a sărit un chioșc cu apă în față, eu ce să fac.

Se făcuse noapte (adică era întuneric, tîrziu nu era cine știe ce), am căutat stația lui 500, am ratat la mustață primul autobuz, că mi-a fost frică să trec strada pe roșu, cu sistemul ăsta cu look right și look left. M-am mai plimbat o tură în jurul blocului și apoi am avut încredere în instinctele mele și în planul afișat pe hîrtie și nu pe tabloul electronic și într-adevăr autobuzul a venit și eu și ceilalți doi flăcăi în afară de șofer am ajuns la destinație cît ai zice pește cu mămăliguță, vreo 15 minute am făcut.

Am mers la supermarketul din stația de autobuz/aeroport, am luat o apă minerală și două pachete de dulciuri sănătoase (firma se numește nakd, v-aș da link din gugle, dar browserul meu nu vrea să îmi deschidă decît pagina germană, care poate nu vă ajută foarte tare), fără zahăr, fără gluten, groaznice ce mai. Cost 4,50 lire. Total 87,50-97,50.

La hotel am băut o gură de apă, m-am prăvălit în pat, m-am uitat la emisiunea Mastermind de pe bbc 2 cred, super quiz, nu am mai văzut așa ceva. Și apoi am dat stingerea imediat după ora 21, fără ca măcar să mă fi spălat pe dinți, pentru că singurul lucru la care m-am gîndit înainte de a stinge lumina a fost să pornesc alarma . Ă adică am căzut răpusă vreau să zic.

Gata, v-am zis tot. Dimineață am pus totul în rucsac, am mers la masă, am făcut check out. A, camera mea dădea înspre o autostradă, mai precis aproape puteai atinge cu mîna podul respectiv, dar geamurile au izolat totul minunat. Chiar nu m-am așteptat.

La aeroport a mers totul destul de strună și tadam am ajuns cu bine acasă.

Ce frumos a fost la Glasgow! :D

Ce am citit în 2017

Pardon: urmează un post scris cu două fonturi, nu știu cum să modific, îmi pare enorm de aimsorii! (LE Acum pare mai ok, dar nu e încă mhh perfect. :D Mersi, Ema!)

Comparat cu anii dinainte, am citit chiar mult. Și asta în ciuda faptului că, făcînd tabla adunării în postul precedent, 67 de nopți (!!!!!!!!!!!!!) nu le-am dormit acasă. Și o lună calendaristică (Israel) nu am citit nimic. Adică am încercat să citesc Radu Niciporuc, dar nu m-a prins, pardon. În rest, am citit niște povestiri în idiș, dar mi-am prins urechile cu ele. Și am făcut multe teme. Pentru că stăteam cam subțirel cu lecturile, am profitat de biblioteca lui Victor la Iași și am dat gata vreo 5 cărți de copii într-o oră sau așa, deci m-am scos. :D

În 2017 goodreads spune că am adăugat 45 de cărți cumpărate/primite etc.

M-am întors din România cu următoarele:

Le-am citit pe toate din prima imagine. Două comics, două de copii, o carte în versuri, două de YA. :) Nu au fost foarte solicitante, dar pentru mine e o realizare, pentru că m-am ținut de ele. :) Din păcate, mă distrag foarte multe chestii. Ia să vedem: în clipa asta joacă Simona Halep la Shenzen și nu mă uit la meci, urmăresc din cînd în cînd scorul. (începe acum setul 3. LE Simona a cîștigat între timp, ceea ce înseamnă că e primul cap de serie la Australian Open, ha.) :)

Din a doua imagine am citit acum Minciunile femeilor. Trei cărți sînt dubluri, le-am primit pe alese și le-am luat în ideea că sînt faine și o să le dau și eu mai departe. Pe una o citisem, dar nu o aveam.

Din a treia imagine am citit Ion Călugăru, James Bowen, Un cal intră într-un bar și Elif Shafak.

A fost cumva o ambiție (semi-spontană) să citesc cît mai mult din ce am adus (vorba vine, autocarul de la Atlassib), ca să îmi demonstrez că nu doar adun. Pe de altă parte, la colecția mea de cărți destul de serioasă, nu contează chiar mult dacă citesc ceva adăugat pe raft săptămîna asta sau acum 10 ani. Iar biblioteca noastră, deși e destul de nouă, este cam plină. E drept că încă nu am cărți pe două rînduri, dar nici nu aș vrea. Cînd sînt în Frankfurt, sînt tentată să merg des la librăria second hand de la Oxfam și, dacă tot merg, cel mai adesea, nu plec cu mîna goală.

S-a mai întîmplat ceva: am citit 15 cărți de pe 25 noiembrie pînă la sfîrșitul anului. Nu or fi fost ele extraordinar de lungi, dar au fost foarte ok pentru mine. A, 15 cărți în 5 săptămîni e o realizare pentru mine. Am stat mai puțin pe net, tenisul a fost în vacanță (serios! și am simțit asta) și nici la seriale nu m-am uitat în mod deosebit. În fiecare dimineață (cînd nu am plecat de acasă) am citit întîi în pat și apoi am continuat ziua. Foarte des cînd P. s-a uitat la diverse sporturi care nu făceau pauză sau la seriale care nu mă interesează, eu am citit și seara. Nu îmi amintesc cînd s-a mai întîmplat asta. Cînd nu aveam cablu în România? Cert e că mi-a plăcut. :)

Cînd am văzut că stau binișor cu numărul de cărți, mi-am făcut curaj și cumva am citit mai repede. Poate asta sună ciudat, dar eu cam pornesc des cu ideea fixă că ah eu oricum citesc lent și dacă tot mă lălăi două săptămîni la cartea x, pot la fel de bine să mă lălăi și patru! Acum am constatat cu plăcere că merge și mai repede, că nu trebuie să recitesc fiecare pagină la unele cărți, că pot să am încredere și să merg mai departe. Și chiar dacă nu am prins o idee, lasă că nu o să fie foc.

Iaca lista. [E] la început înseamnă că e o carte cu autor evreu sau cu acțiunea în Israel sau în fine ceva legat de evrei.

* sînt cărțile pe care le-am cumpărat/primit și citit în 2017

eb e ebook, ab e audiobook. Dacă apare asta, am și citit cu ochii în timp ce am ascultat. x și număr e dacă am citit în 2017 cartea respectivă de mai multe ori.

Unele categorii sînt fluide, există cărți care sînt de copii, dar nu le-am trecut la lista cu cărți de copii, pentru că mi s-au părut ceva mai mult, cum să zic. :D De asemenea, unele poate erau comics și le-am pus la copii sau invers. În lista în sine, cărțile apar o singură dată.

>500:

Dostoievski, F.M. – Crimă și pedeapsă (528)

400-500:

[E] Björkman, Stig – Woody Allen în dialog cu Stig Björkman (439) non-fiction

Kerouac, Jack – Pe drum (440)

[E] Tropper, Jonathan – Sieben verdammt lange Tage (448) *

300-400:

Băjenaru, Grigore – Cișmigiu & Comp. (304) *

[E] Călugăru, Ion – Copilăria unui netrebnic (308) *

Fry, Mrs Stephen – Mrs Fry´s Diary (346) eb 

200-300:

Bergmann, Renate – Ich bin nicht süß, ich hab bloß Zucker (224) *

Bowen, James – Lumea văzută de Bob (248) *

Creech, Sharon – Povestește-mi ceva (256) *

Tocilescu, Alex – Imperiul pisicilor (216) eb

100-200:

Braniște, Lavinia – Rostogol păzește pepenii (136) *

Carver, Raymond – What We Talk About When We Talk About Love (134) *

[E] Grossman, David – Un cal intră într-un bar (200) *

[E] Krauss, Nicole – Great House (289)

[E] Levin, Meyer – Baal Shem Tov. Povestiri hasidice despre minunile lui Rabbi Israel (201)

Shafak, Elif – Fetița căreia nu-i plăcea numele său (152) *

[E] Ulițkaia, Ludmila – Minciunile femeilor (200) *

2x Vanderbeke, Birgit – The Mussel Feast/Das Muschelessen (engleză, germană) (112) eb-+ab

<100:

[E] Asandului, Gabriel – Istoria evreilor din România (1866-1938) (95) non-fiction

Dobrescu, Irina – Lupul jucător de poker (72) *

[E] Horn, Dara – The Rescuer (43) eb

3x [E] Keret, Etgar – Kneller´s Happy Campers (engleză, germană, franceză) (96/78/90) eb— *

Wilde, Oscar – The Importance of Being Earnest (54)

comics:

Bechdel, Alison – Casa veselă. O tragicomedie de familie (234) *

[E] Dauvillier, Loïc – Das Attentat (153)

[E] Glidden, Sarah – Israel verstehen in 60 Tagen oder weniger (208) *

McGuire, Richard – Aici (304) *

[E] Modan, Rutu – Das Erbe (222) *

poetry:

Iancu, Bogdan – Fata din lift (72) *

de copii:

Aihara, Hiroyuki – Pozna lui Jackie (?)

Allsburg, Chris Van – Expresul polar (32)

Becker, Bonny – Die kleine Maus feiert Geburtstag (48)

Leblanc, Catherine – Am o surioară! (26)

Scotton, Rob – Zgâmboi, ce cotoi! (20)

Zetea, Maria – Curajosul Clăbucel (neadăugată pe goodreads)

antologii:

Mukherjee, Joybrato – Short Stories from India (120) *

iocan 1 (160)

iocan 2 (160) *

iocan 3 (160) *

Ce înseamnă asta?

Am citit 44 de cărți în 2017. Goodreads zice 41, dar știu că apar altfel cele recitite, plus Clăbucel neadăugat. :)

21 din cele citite au fost cumpărate etc. în 2017. Iuhu!

Am citit 24 în română, 8 în engleză, 7 în germană, una în franceză. Sau mai multe per total, că nu îmi iese suma și nu le mai socotesc o dată, pardon.

Am citit 24 de traduceri. 8 cărți scrise în română. De o carte nu eram sigură dacă e tradusă (cred că Joybrato Mukherjee). Am citit 22 de autori (Etgar Keret e numărat de 3 ori pentru o singură carte) și 15 autoare (Birgit Vanderbeke e socotită de două ori). La două cărți stau cu semnul întrebării, Mrs Stephen Fry (nu știu dacă o domniță sau un domniț a avut ideea cu Mrs) și Renate Bergmann (de care știu că de fapt un tip).

6 ebooks, 1 audiobook, 4 antologii, două non fiction.

Sau pe acolo. :)

2017 - nu prea am stat pe acasă

Anul care tocmai își dă duhul (oa, ce-am zis-o!) a fost destul de valoros din punct de vedere turistic.
Încerc să fac o trecere în revistă. Ce chestie, expresia asta există și în germană (nu cred că m-am mai gîndit pînă acum la asta!) și mi se pare foarte dubioasă. Se zice ”Revue passieren lassen”.

Ce nu îmi mai amintesc sper să găsesc în calendar.

- 3-6 februarie 2017 - Dublin cu P.
- 20-23 februarie 2017 - Praga cu ”clasa” (o zi la Theresienstadt) (excursie sponsorizată de facultate)
- 5-8/9 martie 2017 - Berlin, Hamburg solo
- 29-30 aprilie 2017 - Stuttgart cu P. - turneul de tenis feminin, poză cu Simona Halep, oh yeah.
- 28 iunie - 28 iulie 2017 - Israel, Tel Aviv, Ramat Aviv etc. (curs intensiv de idiș) excursii: 30.06 Haifa, 7-8.07 Lacul Galileei, 13.07 Ierusalim, 20-23.07 Rishon Lezion
- 11-13 august 2017 - Aachen; Beek/Merkelbeek, Limburg, Olanda cu P. - nuntă A.
- 18 septembrie - 7 octombrie 2017 - România solo (București, Iași&, Vaslui, Banca)
- 19-24 octombrie 2017 - Stockholm cu P. (bonus: finala turneului masculin de tenis, DelPo vs Dimitrov, ole DelPo.)
- 7 decembrie 2017 - Mannheim solo/întoarcere cu P.

concerte:

5 februarie - Glen Hansard&Interference (Dublin, Vicar Street)
14 februarie - Radu Lupu (pian, Frankfurt, Alte Oper, Mozart Saal)
8 sau 9 martie - Benjamin Biolay (Hamburg, anulat, aveam bilet)
10 martie - Blue October (Frankfurt, Gibson)
29 iunie - The Maccabees (serie de concerte de adio, Londra, Alexandra Palace - vîndut biletele pentru că Israel)
iunie - iulie diverse concerte/spectacole în idiș în Tel Aviv (am uitat de Batsheva Dance Company și nu am mai găsit bilete. mno.)
12 noiembrie - Glen Hansard (Frankfurt, Alte Oper, Mozart Saal)

Marvălăs, aș zice. De Stockholm uitasem, ailei.

Let´s dance

Acum x ani (aș zice 6, că așa arată posterul pe care îl am atîrnat în stînga) mișunam cu ceva treabă prin Frankfurt, probabil la cursul de ebraică, și, din ce îmi amintesc, cred că fusesem pusă proaspăt pe liber de la minunatul meu job de atunci de super vînzătoare la aeroport, ole. (Vai, chiar, nu am mai avut de ceva timp coșmaruri (noaptea adică) despre marele job!)
Așa. Și mi-au picat ochii pe un afiș și am notat sau ceva (nu aveam smartofon atunci!) și acasă am căutat pe net și am luat bilete la un spectacol de dans al celor de la Batsheva Dance Company. Ce am văzut pe scenă ne-a cam dat pe spate pe mine și pe P., parcă Angela* și gagicu nu chiar au fost mega impresionați. Dar noi doi am zis dom´le dacă mai dăm de ăștia vrem neapărat să-i mai vedem.
Apoi, în mai 2015, niște coreografi care au lucrat cu Batsheva, Sharon Eyal și Gai Behar, au trecut cu noua lor producție chiar prin tîrgușorul nostru. Iuhu, i-am văzut. Iar ne-au plăcut mult. A, bine înțeles că pregătirea mea și a lui P. în domeniul dansului este cam egală cu zero, indiferent că vorbim de chestii clasice sau moderne. A, ba nu, pardon, știm jazz hands, am fost la Joey Tribbiani Dance Academy!




Anul ăsta am stat o lună în Tel Aviv.
Între multele chestii organizatorice, după ce m-am gîndit să văd ce fac Batsheva, care evident sînt din Tel Aviv, am uitat de ei. Într-o seară, colega mea de cameră mi-a spus că mîine seară merge la ceva spectacol de dans. Mie mi-au sărit ochii din cap. Ahlei Batsheva!? Crecă da. Erau aproape sold out, pînă mi s-a blocat mie browserul :), nu am mai găsit bilete, nici nicăieri pe net, așa că mi-am zis că nu a fost să fie și asta e. Colega de cameră a menționat spectacolul respectiv ca una dintre experiențele cele mai grozave din cursul șederii ei în Israel. Mheh!

Săptămîna trecută am aflat întîmplător că vin în Frankfurt Sharon Eyal și Gai Behar. M-am uitat pe net după bilete, mai erau, m-am relaxat și aproape am uitat. Cînd m-am uitat din nou, am zis acum iau bilet, nu mai stau!, am dat click pe bilet pentru student. Taxe poștale aproape cît biletul. Vălei, da de ce? A, pentru că spectacolul era aproape mîine și biletul nu mai avea cum să fie trimis cu poșta normală. Bun și așa!
Luni am fost să văd ce nebunii au mai făcut Sharon și Gai. Nu a interesat pe nimeni dacă sînt sau nu studentă. De asemenea, era cu loc pe scaun, dar locul la alegere. Așa că m-am așezat pe rîndul 8 fix în mijloc. A fost din nou o experiență năucitoare. Aproape nu am respirat. Cred că la fel s-a întîmplat și cu ceilalți spectatori.
Am văzut două mhh bucăți. Sara, urmată de Killer Pig. Am găsit pe youtube un fragmențel din Killer Pig din 2009. Nu chiar seamănă cu ce am văzut eu de curînd, în Frankfurt au fost 5 dansatori, ceea ce schimbă coregrafia clar.
O căutare pe vimeo.

Întîmplător, plecăm joi seara tîrziu la Stockholm. La Opera din Stockholm poate fi văzută Sharon Eyal pe 18 octombrie și pe 24 octombrie &. Noi sîntem acolo între 20 și 24 la prînz, ce ironic. :D Lasă că dacă nu îi urmăresc acum pe toate canalele media posibile și imposibile! :D


*mama lui P., nu e vina voastră că probabil scriu prea rar despre ea, așa că ați avut timp să uitați ce și cum.

PS Post scris miercuri la prînz, dar nu am vrut să floodez internetul cu postările mele, de asta le public mai tîrziu (uneori).

Hai să dăm mînă cu mînă

Vorbesc de două mîini stîngi, după cum se va vedea mai jos.

P. a făcut săptămîna trecută supă de dovleac. Într-o seară i s-a făcut colosal de foame (era ora de nani pentru unii dintre noi deja, care lălăiau în pat cu motanul), și-a pus supă la încălzit, a pus-o în bol, a deschis mașina de spălat vasele să trîntească diverse chestii în ea, a reușit să facă și un număr de mare echilibristică jonglînd cu bolul de supă prin bucătărie, care bol pînă la urmă a aterizat în mai multe părți pe jos, iar conținutul lui mai peste tot, mai ales pe pantalonii de pijama ai lui P., care acum sînt cu picățele, că un șip de veniș nu i-a putut scoate din boale. Arată magnificenți tu sei dă list. Dar sînt curați!!! (aceeași soartă au avut și tricoul și un prosop, dar de alea ne doare mai puțin.) Motanul a zburat din pat la auzul cioburilor în formare, P. a cerut detalii despre sistemele noastre foarte complicate de dat cu mopul... Operațiunea de îndepărtat urmele dezastrului a durat lejer o oră pe ceas. Apoi P. s-a mulțumit cu niște pîine cu brînză.

A doua zi de dimineață lălăiam și eu în pat cu motanul, ca omul. Din bucătărie se aud niște zgomote neobișnuite, urmate de strigătul liniștitor al lui P.: ”Totul e OK!”

Seara l-am întrebat ce se întîmplase. A, știi cuțitul ăla ceramic pe care mi l-ai adus tu din .ro acu x ani? I-a venit vremea, după ce l-am scăpat pe jos dimineață.
Era prea tîrziu să îl conving că ar mai fi putut fi folosit, așa ciobit cum era.

Cam asta la capitolul incidente. În bucătărie, adică.