Sunday, February 20, 2011

Cu muşcate la fereşti (2)










Cred că atîtea fereşti/ferestre am colecţionat pînă acum, a fost o chestie întîmplătoare, primele două-trei au fost mai timide, restul a venit în galop. Acum mi se par cam multe şi cele cu toată faţada casei nu mă încîntă extrem de tare în clipa asta. Unele sînt exagerat de perfecte :-), altele parcă un pic prea hîde...

În afară de ultimele două, făcute la noi în sat pe lîngă alimentară, restul sînt tot de pe o străduţă cumva de din vale de castel. :-)

Wasserweibchen e un restaurant la care am fost o dată, scumpuţ:-), cu o terasă care ne-a plăcut mult de tot; nu ştiu dacă mai au terasa respectivă, pentru că ultimele dăţi cînd am trecut pe acolo, am văzut că au (şi) o terasă în grădina castelului - m-am bucurat că tocmai se pornise o ploaie şi i-a făcut ciuciulete pe meseni. Da, am sufletul mare, da' uneori ascund aspectul ăsta. :-)

5 comments:

  1. Faine tare ferestrele, și eu mai "colecționez" din când în când :) De aici îmi plac în special pozele 2 și 3, iar din cea dinainte 3, 7, 8. Mai vreau! :)

    Uite, de la mine niște ferestre bucureștene:

    http://www.flickr.com/photos/irina-orlandea/5034517842/

    ReplyDelete
  2. Eu cunosc o categorie socio-profesionala care daca vede ca-ti plac ferestile începe sa te-ntrebe: îti place sa te uiti de-afara înauntru sau din camera spre afara? Daca esti afara, înauntru este lumina aprinsa sau nu? Daca esti înauntru, afara este ziua sau apus sau... si mai rau, noapte? Te uiti singura sau cu cineva? Te uiti LA cineva sau asa... în general? Te vede cineva când te uiti sau te uiti pe ascuns?

    Si daca înainte de interviu erai bine-merci sau credeai ca esti, pe urma începi sa-ti pui întrebari.

    ReplyDelete
  3. Irina,
    mulţumesc! :-)
    M-am uitat la multe dintre fotografiile tale, îmi plac mult!
    Am mai făcut cîteva, să văd cînd apuc să le postez (şi dacă am destule pentru un post, which I doubt).

    Dan,
    interesante întrebări, nu m-a luat nimeni aşa la întrebări pînă acum, probabil ar trebui să mă consider norocoasă:-). Nici măcar nu m-am prins dacă eşti la psiholog sau la interviu de job. A, stai că poţi fi la amîndouă dintr-o lovitură.

    Cînd mă pregăteam eu pentru nu mai ştiu care interviu pentru un job, ţin minte că am dat de un test psihologic într-o carte ai cărei autori recomandau fierbinte să te ridici şi să pleci de la interviu în caz că eşti pus să desenezi un copac, parcă. Era o chestie foaaaarte ciudată, cum că uel nu mai reţin detaliile, una din situaţii
    ori că desenai fructe pe jos
    sau fructe în copac
    sau crengi
    nu mai reţin deci
    în fine, statistica arată că strange enough mulţi oameni au murit după ce au desenat chestiunea în interviu. :-)

    Fugiţi de copaci desenaţi la interviuri, ok? Interpretarea desenelor se face după nişte grile/metode oatevăr vechi şi dezvoltate de nişte oameni răăăi:-)

    Bat cîmpii, mai bine mă duc în pădure.
    A durat cam trei zile să răspund la comentarii, sorry. :-(

    ReplyDelete
  4. Nu te framânta, am sotie psihiatru si mai învatam si noi...

    ReplyDelete
  5. Ce noroc:-)
    (Poate ne spune ea cum e desenul cu copacul:-))

    ReplyDelete