Vechea bancă

Cer scuze Anei pentru postul următor:-).

Azi am fost cu P. la restaurantul unde aş fi vrut eu să mergem de Valentine's Day, dar m-am trezit prea tîrziu, aşa că am stabilit că azi la 12 e momentul cel mai potrivit. P. nu ştia unde mergem. L-am cărat în vreo două locuri prin tîrg unde am mai avut eu de rezolvat chestii, aşa că era vag nervos în momentul în care am ajuns în faţa restaurantului la 11:55 şi erau încă trase gratiile. Ne-am mai plimbat scurtuţ (era frig, ăsta cred că e blestemul românesc:-) ), iată-ne înăuntru.

Cum cred că se obişnuieşte la restaurantele niţel mai scumpe, primeşti un chelcăşoz cît te gîndeşti tu ce să comanzi. Dat fiind că rezervarea a fost cam devreme (nu luăm probabil niciodată prînzul fix la 12 sau imediat după), azi n-am mîncat de dimineaţă, aşa că eu personal eram lihnită, aşa că am mîncat o cantitate impresionantă de pîine cu unt, care, bine-înţeles a fost cea mai bună din lume!

Supa lui P., de dovleac, cam dulceagă:-).

Supa mea, minestrone, cam fadă (suspectez legume congelate), în ciuda piperului nevoit aterizat acolo, dar nu rea. Oricum, am lăsat jumătate. P. a comentat că dacă-l lăsam să ia supa de roşii... care pe mine nu mă atrage deloc...

Pastele lui P. N-a fost foarte fericit, sosul l-a dezamăgit, mie mi s-a părut foarte bun sosul, dar umplutura cu ricota şi spanac nu e deloc pe gustul meu.

Salata mea, grozavă (nu mi-a plăcut farfuria:D)

Desertul, nesimţit de mic, foarte bun şi el.

Nişte oameni sătui (şi unii vag ameţită:-))

O cutie de pe pervaz

Cam aşa arată Vechea bancă.

Doriţi o cafea?
Ne-a plăcut teribil şi servirea, cu două feluri de zahăr (alb şi brun) şi nişte pîine cu migdale (nu ştiu cum se cheamă chestiunea), bombe calorice.

Vrem să mai mergem şi eventual să luăm peşte (am văzut cum îl desfac sub nasul tău de pe oase, o nebunie). Eu am zis de circa 37 de ori că ce mult mi-a plăcut acolo, deşi n-am fost extrem de fericită cu mîncarea, dar eu mi-am ales singură ce-am mîncat. M-am mirat teribil că au un meniu foarte scurt, de vreo 6 pagini, dintre care prima despre locaţie, a doua cu aperitive alcoolice (am băut Martini, îmi fusese dor:-)), doua pagini de mîncare, încă două cu băuturi, c'est tout.

P. s-a dus la meciuri, eu am pierdut autobuzul, am intrat la alimentară să nu congelez, am luat un pomelo (l-au scumpit nesimţiţii de la 1,99 la 2,49) şi şerveţele, pachet mare, 2,49. La casă pregătesc bancnota de 5 eur, casiera îmi cere 5,19. Plătesc, iau marfa şi bonul, reintru în magazin, merg înfipt la şerveţele, scot preţul din raft, cer voie să nu stau la rînd, îmi recuperez cei 20 de cenţi (în sistem şerveţelele aveau alt preţ decît la raft, mai mare). Cînd se întîmplă chestii de astea, în care eu mă lupt pentru bănişorul meu, mă cuprinde o mare admiraţie faţă de mine însuşimă :-) şi parcă mă desprind din corpul meu şi mă uit cu ochii maaari la uite la ea ce curajoasă e şi cum face ea dreptate! Go, Vio, go!

Acestea fiind zise, mă duc să mă văd cu Hale şi cu Gloria, să vedem ce se mai întîmplă, ce mai mîncăm, ce mai bem. Vă dorim noapte bună!

Bonus pentru cine-a ajuns pînă aici: aşa arată acum headerul meu:-) în realitate, ah, înţelegeţi voi:-)