Saturday, February 19, 2011

Vechea bancă

Cer scuze Anei pentru postul următor:-).

Azi am fost cu P. la restaurantul unde aş fi vrut eu să mergem de Valentine's Day, dar m-am trezit prea tîrziu, aşa că am stabilit că azi la 12 e momentul cel mai potrivit. P. nu ştia unde mergem. L-am cărat în vreo două locuri prin tîrg unde am mai avut eu de rezolvat chestii, aşa că era vag nervos în momentul în care am ajuns în faţa restaurantului la 11:55 şi erau încă trase gratiile. Ne-am mai plimbat scurtuţ (era frig, ăsta cred că e blestemul românesc:-) ), iată-ne înăuntru.

Cum cred că se obişnuieşte la restaurantele niţel mai scumpe, primeşti un chelcăşoz cît te gîndeşti tu ce să comanzi. Dat fiind că rezervarea a fost cam devreme (nu luăm probabil niciodată prînzul fix la 12 sau imediat după), azi n-am mîncat de dimineaţă, aşa că eu personal eram lihnită, aşa că am mîncat o cantitate impresionantă de pîine cu unt, care, bine-înţeles a fost cea mai bună din lume!


Supa lui P., de dovleac, cam dulceagă:-).


Supa mea, minestrone, cam fadă (suspectez legume congelate), în ciuda piperului nevoit aterizat acolo, dar nu rea. Oricum, am lăsat jumătate. P. a comentat că dacă-l lăsam să ia supa de roşii... care pe mine nu mă atrage deloc...


Pastele lui P. N-a fost foarte fericit, sosul l-a dezamăgit, mie mi s-a părut foarte bun sosul, dar umplutura cu ricota şi spanac nu e deloc pe gustul meu.


Salata mea, grozavă (nu mi-a plăcut farfuria:D)


Desertul, nesimţit de mic, foarte bun şi el.


Nişte oameni sătui (şi unii vag ameţită:-))


O cutie de pe pervaz


Cam aşa arată Vechea bancă.


Doriţi o cafea?
Ne-a plăcut teribil şi servirea, cu două feluri de zahăr (alb şi brun) şi nişte pîine cu migdale (nu ştiu cum se cheamă chestiunea), bombe calorice.


Vrem să mai mergem şi eventual să luăm peşte (am văzut cum îl desfac sub nasul tău de pe oase, o nebunie). Eu am zis de circa 37 de ori că ce mult mi-a plăcut acolo, deşi n-am fost extrem de fericită cu mîncarea, dar eu mi-am ales singură ce-am mîncat. M-am mirat teribil că au un meniu foarte scurt, de vreo 6 pagini, dintre care prima despre locaţie, a doua cu aperitive alcoolice (am băut Martini, îmi fusese dor:-)), doua pagini de mîncare, încă două cu băuturi, c'est tout.

P. s-a dus la meciuri, eu am pierdut autobuzul, am intrat la alimentară să nu congelez, am luat un pomelo (l-au scumpit nesimţiţii de la 1,99 la 2,49) şi şerveţele, pachet mare, 2,49. La casă pregătesc bancnota de 5 eur, casiera îmi cere 5,19. Plătesc, iau marfa şi bonul, reintru în magazin, merg înfipt la şerveţele, scot preţul din raft, cer voie să nu stau la rînd, îmi recuperez cei 20 de cenţi (în sistem şerveţelele aveau alt preţ decît la raft, mai mare). Cînd se întîmplă chestii de astea, în care eu mă lupt pentru bănişorul meu, mă cuprinde o mare admiraţie faţă de mine însuşimă :-) şi parcă mă desprind din corpul meu şi mă uit cu ochii maaari la uite la ea ce curajoasă e şi cum face ea dreptate! Go, Vio, go!

Acestea fiind zise, mă duc să mă văd cu Hale şi cu Gloria, să vedem ce se mai întîmplă, ce mai mîncăm, ce mai bem. Vă dorim noapte bună!


Bonus pentru cine-a ajuns pînă aici: aşa arată acum headerul meu:-) în realitate, ah, înţelegeţi voi:-)

9 comments:

  1. deci arata mai bine în header cu palmieri si soare!
    salata chiar arata bine dupa combinatia de ingrediente
    supa de dovleac e oricum dulce
    sa va fie de bine!

    ReplyDelete
  2. Când veniți în Buc, vă duc la un restaurant/cafenea din centru, care seamănă puțin cu banca asta :)

    ReplyDelete
  3. adi,
    da nu arata chiar asa de rau nici iarna...
    salata a fost ceva cu multe nuci (adica seminte de pin??, arahide, nuci cum le stim noi din cozonac).
    supa de dovleac am mai mincat o singura data, la sora-sa lui P., asa ca nu-s nici pe departe experta:-)

    ionuca,
    ce restoran/cafenea? faci poze si-mi arati? au site?:-)

    ReplyDelete
  4. cand ajungi in Würzburg care nu e chiar departe de voi, sa mergeti la "Alte Mainmühle", e chiar la capatul podului peste Main in centru, se mananca bine, lecker;
    in general restaurantele care se respecta (sau asa ar trebui) au un meniu subtzirel;
    si in Weimar am mancat fain la "Anno 1900" dar nu chiar pe saturate, deh... :P sau in Ulm la "Zur Forelle" e fain de mancat :D parexampal

    ReplyDelete
  5. wow, tu ţii minte numele restaurantelor? :-) eşti tare.
    o să mă gîndesc la recomandările tale dacă ajungem prin Würzburg/Weimer/Ulm:-)
    oricum, ieri am băgat şi eu de seamă Vechea bancă e dintr-o altă categorie, n-am mai văzut nicăieri mese pe roţi lîngă masa propriu-zisă, care sînt împinse prin restaurant, probabil cînd sînt prea multe lucruri de a/dus de/la masă... noi nu prea sîntem ieşiţi în lume, mai mergem la libanez, care e fast-food sau la nişte italieni sau greci, în fine, nu era culmea luxului:-)

    ReplyDelete
  6. bioleta - restaurantul arata mishto. Curat, linishtit, finutz. Deseori in astfel de locuri, mincarea este lucrul cel mai putzin reushit, nu ma mira povestea ta. Depinde de tine sa itzi joci rolul de regulator al pietzei: eu nu revin pentru nimic in lume intr-un loc scumpishor, unde mincarea e mediocra. Ca, daca e ieftin, itzi zici ca au macar scuza asta, a pretzului, dar daca nu e ieftin, alivoar shi-un cal verde.

    Mie imi place cladirea asta, si in header si aici, cum e ea acum. Imi place foarte mult. Ce e acolo?

    Zici: "mă duc să mă văd cu Hale şi cu Gloria, să vedem ce se mai întîmplă, ce mai mîncăm, ce mai bem."
    Pai, ma vio, DE ASTEA ne arde noo acusha? De ce mincatz sau betz voi? AFLA DETALII cu fata si baietu, cu relatzia, cu conversatziunile culturaliste, cu ce idiosincrazii mai prezinta aspirantul, si vino aci si da raportul, svp, nu prostii cu ce mincatz si betz voi, fetele.

    ReplyDelete
  7. vera, sorry, nu ma amuza bioleta, am mai scris intr-un comentar, nu merge sa le afisez, daca nu l-ai citit, am speranta ca citesti aici.

    per ansamblu mi-a placut foarte mult restorantul, de aia sper sa mai merem. a fost mai scump decit la chinezi, dar probabil cam la fel de scump ca la greci.

    aici ai un link in franse cu citeva info despre castel: http://fr.wikipedia.org/wiki/Ch%C3%A2teau_de_Bad_Homburg

    chestia aia de arata foarte veche e nu stiu ce bucata de biserica facuta cadou stapinului locului de nu stiu ce princesa rusa la un moment dat... si integrata in arhitectura locului, doar elementul ala e asa, restul arata german, ca-n pozele de pe wikipedia. o sa ma mai documentez, oricum asta cu princesa rusa am aflat-o luni abia de pe o tablita memoriala.

    detalii fierbints cu Gloria e ca el i-a susurat la ureche despre karl marx si mama-sa ei s-a declarat nu foarte incintata de o posibila relatie a acestei fixe cu M., caci a avut deja o experienta cu o fixa mai mica de a avut un frend kurd, apoi unu turc, apoi s-a facut musulmanca, acu e cu un sloven cred:-) care are cu vreo 20 de primaveri mai mult ca ea.
    cam atit deocamdata.

    ReplyDelete
  8. si ce-am recomadat eu sunt relativ scumputze, dar rezonabile ca raportul calitate/pret, le-am tinut (vag) minte numele, fiindca au avut ceva special, iti dai seama...
    ar mai fi cateva, de exemplu in Atwerpen (aici nu-i mai stiu numele) intr-o curte interioara cu 4 ziduri inalte in care poti privi dintr-un gang printr-o portita din fier forjat cand treci pe langa ea si ar mai fi (cel putin) una misto in Amsterdam... :p

    ReplyDelete
  9. Era pe vremuri o rubrică în Caţavencu în care recomandau sau nu restaurante (mi-am adus aminte că le notau cu muşte parcă la capitolul curăţenie:-)).

    Nici nu ştiu ce aştept de la un restaurant, adică aş şti:
    -mîncare grozavă
    -preţuri decente sau acceptabile
    -servire plăcută
    -ambianţă plăcută.
    Ăsta de ieri m-a lăsat mască la ultimul punct, de asta l-am pus acum pe locul 1. Cred. Dar vreau s-o las azi măcar un pic mai moale cu subiectul, ca am scris de prea multe ori într-o zi restaurant. :-)

    ReplyDelete