Cum să te legi la cap dacă nu te doare

Era vineri 13. O minunată zi gri în care voiam să mă întîlnesc cu D. pe la prînz, să îi duc un calendar iudaic pe care îl luasem din Cracovia și care era surpriză, îi spusesem doar că expiră ”cadoul” dacă nu ne vedem repede. D. mi-a scris că e aproape acasă, pot să vin. Asta a însemnat demarare maximă în cazul meu, drum bun spre autobuz/metrou, ce s-o nimeri, s-a nimerit ruta ocolitoare, că a întîrziat autobuzul și D. mă pusese în temă că mă trimite acasă cînd începe sabatul*. Care iarna începe devreme și era deja practic întuneric cînd mi-am părăsit domiciliul.

M-am hazardat și am ocolit suplimentar, să iau niște cărți de la bibliotecă, în fine am ajuns la gara centrală din Frankfurt, de unde urma să merg pe jos cam 10-15 minute. A, super, deja mă relaxam, mă gîndeam cum ies din gară, aprind o țigară, din astea.

- Luați un abonament de probă la ziarul nostruuuuu!

- Ah, nu, lăsați, că nu am timp să citesc ziarul, e păcat, mă grăbesc...

- Luați, doamnă, nu durează decît o secundă...

Deja scriam și ochisem o trăistuță și niște reviste și un pix (faceți abonament și primiți cadou aia aia și ailaltă!), pe toate să i le dau lui D., nu pentru că n-ar avea, dar am zis ce să le mai car acasă (vai, cîte pixuri putem avea!!!), plus că mai văzusem la el o trăistuță, diferită, chiar de la același ziar. Perfect.

- Și sigur după două săptămîni se oprește automat?

- Sigur, doamnă, vedeți că nici nu vă cere numărul de cont, doar vă trimit ei un mail după, dacă vreți să continuați...

- Aha, bine, mulțumesc, succes!

Am ajuns la D., am luat și niște dulciuri bunuțe de la arabul** din colț de la el, i le-am dat și i-am zis vezi le desfaci acuma, că am luat cîte unu din fiecare și le împărțim, bine bine a zis el, am stat la cafea, i-am dat alea de la ziar, bine tu, ne vedem la anu', sărbători fericite!

***

Ziarele au început să curgă, dar pe parola mea că îți mai trebuie o viață ca să citești ziarul, vin ditamai romanele. Și erau chestii interesante, inclusiv despre revoluția noastră, ce vreți voi. Puține au fost deschise, nici unul citit mai cu simț de răspundere, deși s-a nimerit și P. în concediu, care pe vremuri cred că avea abonament la ăștia, pînă i-am zis renunță tu la el, că nu mai ai timp să-l citești și a renunțat.

Chestia e că nu am primit nici un email și la un moment dat mi s-a părut mie că a au trecut mai mult de două săptămîni și ziarele continuau să vină. Duminică m-am învrednicit să citesc și ce scria în rest pe hîrtia pe care am dat datele unde să vină ziarul.

A, după ce primiți primul ziar, dacă nu vreți să continuați, luați legătura cu noi și ne spuneți. Dacă nu, puteți să vă dezabonați lunar.

Bun așa, măcar nu e anual... Desigur, hîrtia aia ar fi trebuit s-o citesc cînd am făcut abonamentul sau ceva mai aproape de ziua respectivă.

Apucă-te, dă telefon la ziar. Și fără voce (răceala, tot ea). Aveam un mare chef. După ce nu m-au găsit nici după numele de familie, nici după adresă, nici după adresa de mail, și de două ori mi-au făcut legătura la centrală și de două ori mesajul s-a terminat cu vă mulțumim pentru apel, la revedere, i-am zis ăluia la telefon a treia oară dacă îmi mai faci legătura cu centrala, îl ia dracu pe unu din noi!!!! că mai aveam o mutare și făceam ca trenul și și-a cerut un milion de scuze și mi-a spus mai bine să sun marți, că sigur o să meargă centrala și mă rezolvă ei. 

(Cam nasoală treaba asta cu Adrian Chivu, Strada, am mai zis că e mare tentația, trebuie să termin urgent cartea și să mai citesc niște poezii ceva, că nu îmi mai găsesc domle stilul!)

Am sunat marți. Zi întîi aceeași poveste, apoi centrala, taci că răspunde, vai ne pare extraordinar de foarte rău, dar nici o problemă, asta după ce le-am ciripit numele meu deosebit și au corectat în baza de date (m-au găsit după adresă, că doar aia era corectă, primeam marfa), o să primiți un mail că nu aveți nimic de plătit. No bine, mulțumesc.

Miercuri la 4 dimineața chiar a venit mailul ăla, ce rău ne pare, poate cîndva o să vreți să ne dați o șansă. Total de plată zero. Ok.

Miercuri seara a venit și o factură de 70 și ceva de euro. Dragă doamna Vio, uite așa și pe dincolo. Eu zic aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

I-am sunat joi (azi) iar, am stat la coadă la centrală vreo 15 minute cînd iar mă apucau niște mari plăceri și la urmă m-a lămurit domnița că s-au intersectat ceva informații la ei, dar nu vă faceți nici o grijă, rămîne ca în primul mail. Sigur nu o să îmi vină somație că nu am plătit? Nu, doamnă, sigur nu.

Să vedem, abia aștept să mai primesc ceva de ei, acum, că au numele meu și am și număr de client.

De unde rezultă ca în titlul postării. Să băgăm la cap deci, zic. (Am pus virgulă după deci, (de două ori! :O ), dar nu de asta.)

*eu zic șabat, btw.
**se numește Patisserie de l'Arabie, nu fac eu glume; voiam să pun link, dar îmi tot apare avertisment de la antivirus că ”legături primejdioase”! :)))