Ce am citit în 2016

Postul introductiv e ăsta (cu ce îmi propuneam să citesc), aici e poza cu toate cele 42 de cărți nominalizate. Pe goodreads mi-am pus țel :) să citesc 21 de cărți, chestie care ar fi fost o realizare, pentru că de obicei într-un an bun citeam spre 20. Și în unul modest cam în jur de 10.

Dacă e să îl cred pe goodreads, anul ăsta am citit 42 de cărți! Wow! De fapt, sînt 43, pentru că am recitit una și am pus-o ca ”reread” și sănătate. Dacă vă uitați pe acolo, veți vedea că am descoperit genul graphic novel& și am dat bice! :)

Urmează lista mea copiată din Word. :) Ordinea e după grosimea cărții, apoi după gen, apoi ordinea cronologică în care am citit cărțile respective. check înseamnă că erau pe lista de la începutul anului, bravo! [E] la începutul rîndului înseamnă că e o carte a) scrisă de un autor evreu și/sau b) despre/cu evrei c) antisemită :-s (aleluia, e una singură, de George Montandon, a trebuit să o citesc pentru facultate!). Între () e trecut numărul de pagini din ediția pe care am citit-o eu. Pentru a vedea cîte stele am dat fiecărei cărți, trebuie să vă uitați pe goodreads, pardon, aici am doar mențiunile speciale.

Vio - începute (cîndva) şi terminate în 2016

>400

Graham, Lauren – Lieber jetzt als irgendwann (424) check 

300-400:

[E] Horn, Dara – A Guide for the Perplexed (342)

[E] Antopol, Molly – Die Unamerikanischen (320) (*****)

Heldt, Dora – Bei Hitze ist es wenigstens nicht kalt (336) check 

Beigbeder, Frédéric – Windows on the world (373) (franceză) check 

200-300:

Hornby, Nick – A Long Way Down (256)

[E] Stephani, Claus – A fost un ştetl în Carpaţi (263) check 

[E] Singer, Isaac Bashevis – Ghimpl-netotul şi alte povestiri (288)

[E] Perez, Jizchok Lejb – Erzählungen aus dem Ghetto (261)

Branişte, Lavinia – Escapada (224) check 

Hay, Louise L. – Ist das Leben nicht wunderbar! (216) (self-help)

[E] Safran Foer, Jonathan – Everything Is Illuminated (276) check 

Walther, Christian C. – 119 Fragen zum 11.9 (223) (Sachbuch?)

[E] Levithan, David – Das Wörterbuch der Liebenden (211) check 

100-200:

Bowen, James – Ein Geschenk von Bob (183)

Campbell, Jen – Weird Things Customers Say in Bookshops (128) (easy)

Campbell, Jen –  More Weird Things Customers Say in Bookshops (121) (easy)

Bioy Casares, Adolfo – Invenţia lui Morel (143) (reread)

[E] Keret, Etgar – The Seven Good Years (192)

Branişte, Lavinia – Rostogol merge acasă (120)

<100:

[E] Mândrilă, Costan – Mesia a sosit la Vatra Dornei? (72) 

Ben Jelloun, Tahar – Le Racisme expliqué à ma fille (92) check (aveam o altă carte de el pe listă, dar o contabilizez pe asta)

[E] Montandon, George – Comment reconnaître le juif? (91)

[E] Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Evreii din România (93) (Aurel Vainer, Neagu Djuvara, Andrei Pleşu, Adrian Cioroianu, Andrei Oişteanu)

comics:

Satrapi, Marjane – Broderii (136) check 

Knisley, Lucy – Displacement: A Travelogue (161)

Shaun, Tan – The Arrival (124) (premiul 1 cu coroniță!)

[E] Sfar, Joann – Die Katze des Rabbiners 1. Die Bar-Mizwa (48)

[E] Keret, Etgar, ill. Modan, Rutu – Dad runs away with the Circus (40)

[E] Chast, Roz – Can’t We Talk about Something More Pleasant? (228) (*****)

[E] Spiegelman, Art – The Complete Maus (295)

Telgemeier, Raina – Drama (233)

Tamaki, Mariko, Tamaki, Jillian (ill.) – This One Summer (317) (*****)

Telgemeier, Raina – Sisters (197)

Brosgol, Vera – Anya´a Ghost (221)

[E] Deutsch, Barry – Hereville. How Mirka Got Her Sword (137)

Carroll, Emily – Through the Woods (208) (*****)

poetry:

Naiv, Iv Cel – Versez (110) check 

Bernic, Corina – Casa scărilor (68)

Prévert, Jacques – Histoires (251) check (aveam o altă carte de el pe listă, dar o contabilizez pe asta)

Tucă, Marius – Istoria unui tu (82)

de copii:

[E] Kerr, Judith – MOG, pisica uitucă (40)

Williams, Margery – Iepuraşul de catifea (35)

Am fost foarte, foarte dezamăgită de cartea lui Lauren Graham, Someday, Someday, Maybe, pe care am citit-o în germană.

Cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut Molly Antopol, The Unamericans (cinci povestiri), pe care am citit-o tot în germană, o recomand din toată inima. Pe locul doi, destul de aproape, Dara Horn, A Guide for the Perplexed (engleză, ebook).

Tan Shaun cu The Arrival a fost o încîntare, mersi, Ema! :) Roz Chast mi-a plăcut foarte mult, e de o sinceritate dezarmantă. Verișoarele Tamaki cu This One Summer - o poveste frumoasă cu o realizare grafică splendidă. Emily Carroll e autoarea unei cărți extraordinare din punct de vedere grafic: să vedeți cum a fost! Subiectul nu m-a atras deloc, sînt niște povești ăăă horror și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dar nu am putut rezista, recunosc că mi-au tremurat pe alocuri nădragii cînd am mai dat cîte o pagină, dar cît de frumoasă e realizarea, respect!!! Aici aveți una din povestirile din carte, una mai soft. :))

Am citit 9 cărți în germană, 16 în engleză, 4 în franceză, 13 în română și una fără text (The Arrival). :) 14 traduceri, 28 în original. ;) 4 ebooks, nicio audiobook. În luna prozei scurte (căreia i-a făcut super reclamă roșu vertical) am reușit să citesc niște clasici ai prozei evreiești care erau de secole pe listă (Singer și Perez), yay! :) Miorița a dat nițel cu virgulă, aim sou sori, Ema! :)

Mai am nu știu cîte începute, marcate ca atare pe goodreads sau nu, oricum am desființat acum lista de multe începute, adică nu mai am decît o carte la currently reading, care nici ea nu e realmente așa. :)

La începutul anului visam să scriu în 2016 lucrarea de licență. Uel, nu a fost cazul. Speranțe mari pentru 2017 (v-am zis, cred, că măcar știu despre ce vreau să scriu!) :), așa că o să mă mai relaxez la capitolul cărți, deși tentația e mare. La biblioteca universității am terminat raftul de graphic novels, mai sînt unele care nu se împrumută acasă, mai am cîteva, plus raftul japonez, care, trebuie să recunosc, nu mă atrage foarte tare, pardon. Noroc cu biblioteca de la noi din sat, au și ei un oarecare număr de astfel de cărți (în germană, dar ce să fac și eu?!).

2016, mi-a părut bine :D! 2017, bring it on! :* La mulți ani, dragilor! :)

LE PS Mersi, Ema, pentru ideea cu parantezele pătrate cu [E] care se marcheze cărțile cu/de/despre/etc. evrei. :)

De cînd nu ați mai rîs cu lacrimi?

Mersi, N., pentru link. :))

Cum, nu se mai poartă posturile cu linkuri din yoube? Oh comon! :D

Sfatul medicului: uitați-vă pînă la sfîrșit, dar asigurați-vă că nu beți cafea în clipa aia (sau alte lichide) și sper că vă dați cu rimel rezistent la lacrimi. :))) (sau cum s-o fi chemînd, mă scuzați, nu mă prea pricep.)

Și acum: Conan & Andy Richter learn a traditional german dance. Nu știu cine este acest Conan, dar oaaa. :D



LE Cora scrie că în Canada acest video nu e disponibil, mare păcat. Pe cine interesează, în România și în Germania merge...

Vă invit să vă amuzați atunci cu chestiile pomenite de Cora în comentariul ei: linkul ăsta și filmulețul ăsta. Enjoy!

Caleidoscopul zilei de ieri

Pardon, unele chestiuțe le-am scris pe twitter.

Mi-am făcut doza zilnică de duolingo dimineață la calculator. Primesc mai puține puncte decît dacă fac de pe telefon, dar îmi creez o bază de date de cuvinte și de asta prefer de la calculator. Cînd îmi era lumea mai dragă (și începea să fie tîrziu și presimțeam că o să galopez spre metrou), a leșinat internetul. Treaba asta e gravă, că prestasem ca turbata la etapa de pe duolingo și riscam să nu pup niciun punct. Am resuscitat internetul, am părăsit domiciliul în fugă evidamente, uitînd geamul la bucătărie deschis, după ce aerisisem în toată casa, cu căldura pornită în toată casa am uitat geamul deschis deci. P. a congelat cînd a ajuns acasă, mna.

Am prins chiar și autobuzul, alergînd, șoferul a fost de treabă și a deschis ușa pentru mine (tocmai pleca).

În metrou (care la noi în zona rurală e de suprafață) mi-am ridicat ochii din telefon la o bucată și am văzut o domniță care galopa și ea ca o gazelă (mult mai repede ca mine) în speranța că va prinde metroul. Mi-am zis poți să uiți, n-ai nicio șansă să-l prinzi. În stație am așteptat curioasă să văd dacă atleta ajunge la timp, dar am așteptat stînd confortabil pe scaun. Un domn foarte străin după aspect a deschis ușa metroului și în circa 4 secunde a intrat și atleta, care i-a mulțumit. Chestia asta aproape m-a făcut să-mi dea lacrimile de emoție (vorbesc foarte serios). Mi s-a mai întîmplat să pup ușa metroului, pentru că nu e de-ajuns să ajungi lîngă metrou ca să poți intra, mai trebuie să se deschidă și ușa... În timp ce eu pariam cu mine dacă tipa prinde metroul, domnul respectiv a avut x calități care l-au determinat să apese pe buton. :)

Apoi s-a întîmplat că l-am prins pe Dumnezeu de un picior!

Cu o altă aplicație consolidez (!) cuvintele de pe duolingo. Ieri m-a lovit revelația în metrou cînd mi-am dat seama că 7 sheva שבע e rudă cu săptămîna shavua שבוע, care are 7 zile, ce chestie! Stăteam și rînjeam de una singură în metrou și nu aveam cu cine șerui informația! Probabil că mai toată lumea știe asta și poate și eu am știut și am uitat, dar acum am (re)descoperit-o singură, deci o știu! Sînt convinsă că o să o țin minte de acum. Numerele în ebraică sînt o mare pacoste, zice profa noastră cel puțin. Eu cred tot ce zice profa! :O :D

La cursul de ebraică crecă am avut un soi de febră la un moment dat, contemplam (!) ideea să plec acasă la prînz, dar sînt foarte încîntată că am rezistat pe poziții, ziua a fost foarte faină.

Am mîncat o salată mmmm la La Maison du Pain (casa pîinii, pentru nonfracofili, dar mie îmi place s-o pronunț lamezodiupein!) și am băut un ceai Kusmi, ocazie cu care am constatat (de fapt abia azi, dar orișicîtuși) ca sînt snuabă, ceaiul ăsta e de obicei împachetat splendididisssssiiim și costă un purcoi de bani, uel. Am recitit acolo o povestire a lui Etgar Keret în traducerea germană - Deodată a bătut cineva la ușă - și a trebuit să mă abțin să nu rîd cu lacrimi pe alocuri.

Apoi mi-am luat o apă și am mers la bibliotecă, unde inițial nu era nimeni! Lumea era la masă probabil. Pe drum am dansat ascultînd Albano & Romina Power. Da! :D Am conjugat verbe pînă m-a luat cu rău (exagerez), am făcut o temă - două și am plecat la Aviv.

Cine e Aviv? Aviv e o israeliancă cu trei bunici din România, care predă diverse la școala evreiască din Frankfurt, nu știe germana și învață cu mine și eu cu ea ebraică. Asta în germană se cheamă Tandempartner. Ca bicicleta care merge în tandem. :)
Ne înțelegem foarte bine, ar fi o groază de chestii de povestit, dar deja e lung postul. I-am comunicat revelația mea cu 7/săptămînă și ea a fost impresionată (da, pentru ea personal nu era o noutate). După ce m-am mai minunat eu un pic că uite în germană sau engleză nu e așa, sieben/Woche, seven/week..., suspans, oare cum e în română? Șapte/săptămînă. Nicio legătură. Momeeeeent! Dar dacă scot diacritica, iaca legătura. Voi, vorbitori nativi de română care ați ajuns atît de departe cu lectura acestui post, erați conștienți de treaba asta, care de exemplu în franceză se cam pierde? Ok, în italiană parcă se mai aude. :))
De aici nu rezultă că ebraica e soră cu latină, nici măcar frate cu codrul. (hăhă, asta s-a vrut a fi o glumiță.)

După ce am avut revelația limbii ebraice cu 7, mi-am zis că va fi o zi memorabilă. Așa că mi-am făcut curaj și i-am povestit lui Aviv diverse chestii simpluțe în ebraică. Oricum, bravo, Vio! I-am povestit următoarea chestie care mi s-a părut foarte amuzantă: luni P. m-a întrebat dacă vreau ceva de la alimentară. I-am zis că vreau morcovi. A refuzat să ia, motivînd că ultimele două dăți a cumpărat morcovi, i-a spălat, curățat, pregătit pentru Vio care voia niște healthy snacks! (ca să slăbească, uel) și i-a aruncat tot el, nemîncați, evident, și mucegăiți. Am înghițit în sec și nu am mai vrut nimic de la alimentară. Ieri, miercuri, mă întreabă P. dacă să cumpere ceva pentru mine de la magazin. Morcovi! :D
(Nu a cumpărat, că deja era spre ieșire cînd a citit mesajul meu.)

Iar dans, inclusiv la magazin căutînd brînză, unde o doamnă angajată care avea capul acoperit în genul african (apreciez eu) m-a văzut și a izbucnit într-un rîs sincer. :)

Am mai constatat că, după ce în ultimii ani am suferit groaznic că lumea îmi scrie minunatul prenume cu doi de t, se poate și altfel. Am pierdut un h din prenumele sărbătoritei de ieri. :)

Mphiii. Ce mult am scris.

Cea mai simplă rețetă din lume*

Introducere:
După ani și ani (mai bine de 5 jumate) prietena mea care a plecat în Turcia a venit în vizită! Locuiește deocamdată la Gloriella, unde într-o seară am mîncat o supă a cărei rețetă urmează. Copiruait Machmudh.

Ingrediente:
linte roșie
sare
apă
suc de roșii
zahăr

Instrumentar: o sită, o oală, apă curentă, aragaz

Se spală lintea într-o sită finuță sub jet de apă rece.
Se pune apa la fiert (puneți după ureche, am încredere că ați mai făcut mîncare de linte... la mine a fost prima oară!). Merge și cu fierbătorul. Apa este în oală și fierbe. Aterizează lintea. Eu am pus cam un kil de apă și un sfert de kil de linte roșie. Am fiert lintea de i-au ieșit ochii, pînă și-a pierdut claritatea formei etc. Am pus și niște sare (nu destulă, dar am auzit că e posibil să mai pui sare chiar și în castron!). Am mai completat cu apă, ca să nu fie chiar sos. Am turnat un sfert de kil de suc de roșii dintr-o cutie tetrapack și am pus ușoare urme de zahăr. A fost cam mult suc, dar lui P. îi place la nebunie sucul de roșii (mie mai puțin). Am mai fiert puțin. Gata. Poftă bună. Pe bune că a fost bună și crecă o să mai fac.
Probabil merge și cu o ceapă, usturoi, condimente, dar deja se complică și nu-s genul. :D

LE: La Gloriella am mîncat și cu iaurt, care se adaugă cu lingura în strachină, după principiul smîntînei, doar că probabil cu mai puține calorii. Buuun! Și am avut și noi acasă iaurt, eu cu, P. fără, că nu am fost pe fază cînd a făcut el curățenie în oală. :D

Rezumat: speli lintea, o fierbi tare, adaugi suc de roșii, mai fierbi un pic și sufli, că e fierbinte.

Pozitiv: merge repede, nu trebuie păzită, nu trebuie amestecată, nu te murdărești pe mîini. :))))

Negativ: se termină repede. :)

LLE: via Briusel, V. ne transmite că rețeta lor este: ”punem si ceapa, morcov si ulei de masline, apoi sucul de rosii, lintea fiarta si la urma mixam + oleaca de zeama de lamiie.”

*chiar vă rog să mă contraziceți, dacă aveți de ce. :)

Să nu ne laminăm (2)

După ce m-am inspirat fraudulos de la Monica și am trimis pe mail fetelor care poate nu-i citesc blogul link cu calendarul, fără să precizez sursa, cer pardon în văzul lumii!

Pentru că fetele s-au hlizit ca fetele :), asta a dat naștere unor mici discuții, așa că am răscolit nițeluș pe blocul propriu și personal, ca să-mi găsesc topul best of și să constat că, deși e de acum 3 ani spre 4, încă ține.

Vă invit să-l revedeți aici! Acum și cu linkuri care funcționează! Apoi continuăm, că trebuie actualizat!!!

***
Trebuie să mă despart de conceptul mincinos ”cei mai 5 ai momentului”, pentru căci nu se poate așa!

S-o iau în ordinea domeniilor de activitate:

muzică:
Pe locul 1 rămîne Benjamin Biolay, pentru căci! E și P. de acord, ce să-mi mai bat capul! :) Plus că nici topul last.fm nu minte!


Așadar, doamnelor și domnilor, David Gray, pe locul 2!!!

Glen Hansard s-a băgat și el pe fir, nu degeaba stalkingul e o treabă serioasă și și obrazul de groupie wannabe cu cheltuială se ține.

film &:
Ca să nu îmi dărîm munca de la topul precedent, dat fiind că locul 1 e acum vacant din cauză de separare pe domenii, îl propulsez ca new entry (pfuai, ce termen scos de la naftalină de pe vremea cînd urmăream topuri muzicale la radio, aș zice) direct pe locul 1 dară pe...

(sursa imaginii: google images, via pinterest, care îmi cere să mă loghez, că altfel puneam link.)

Matthias Schoenaerts! Tadaaaam! :)

Bîrve cu vedete!!!

Ah, era pe vremuri un site foarte fain (!) care se numea bârfitoarea (în română), care chiar era scris fain, numa' numele era urîțel pentru gustu' meu, da' probabil era inspirat suptil (!) din gossip. Ei, cînd mă lovea dorul să mă culturalizez și să-mi cresc nivelu' de inteligență VIP, urgent eram acolo (deci zilnic). Cine îmi zice că nu-l interesează delo-delo VIPurile, io nu crecă, deci nu are sens să continuați lectura acestui post foarte intelectual, căci urmează despre VIPuri. Buon.

(Sper să nu mă țină fff mult această fază drăgălașă în care iar pocesc limba română într-un mare fel, dar ce să-i faci, nu mă pot cenzura, căci n-aș mai fi eo!)

Ieri am bîntuit-o pe wiki prin cele mai întunecate unghere ale dumneaei, căci ea este sursa mea de informații, am zis! Dacă nu scrie pe wiki, nu există, punct.

Am selectat pentru Dvs. cele mai palpitante informații, freș de cînd sînt ele. Fără linkuri, căci wiki.

1. Ați auzit de Nicky Rothschild? Pe numele ei inițial Nicholai (!) Olivia Hilton, deci da, sora lui Paris, care s-a căsătorit cu un domn James Rothschild, din familia foarte foarte celebră.

2. O bîrvă deloc amuzantă, dar curioasă, este despre Kelly Rutherford, care a jucat în Gossip Girl și este mama Serenei van der Woodsen, hai că trebuie să o știți. :) Kelly a fost căsătorita cu un biznizman din Germania, a făcut un copil cu el, apoi, cînd era însărcinată cu al doilea, s-a despărțit de soț și numai bine că, după ce s-a dovedit că fostul soț a fost implicat în niște chestii mai puțin ortodoxe, s-a trezit fostul soț că nu mai are viză de SUA și nu știu ce tribunal a considerat că, din moment ce tatăl nu își poate vizita copiii în SUA, hai să îi lăsăm pe copii la tată și să îi viziteze mama în Europa, că ea poate. Între timp Kelly s-a declarat falită, după ce a cheltuit sume importante nu la butic!, ci în cele multe procese cu fostul soț.

3. Cea mai telenovelistică bîrvă este despre Shania Twain! Ea s-a despărțit de soțul ei numero uno după ce acesta a comis o trebușoară infidelă cu prietena cea mai bună a Shaniei, între timp fostă cea mai bună prietenă. Și mai între timp, între timp Shania s-a recăsătorit și anume cu fostul soț al fostei celei mai bune prietene! Eeeee? :)

4. Dacă tot am amintit de Gossip Girl, Blake Lively (Serena de mai sus) are deja două fete cu soțul ei, Ryan Reynolds (care e fostul soț al lui Scarlett Johansson), pe prima fată o cheamă James, prenumele celei de-a doua nu a fost încă dat publicității. Presimt că o cheamă Richard. LE O cheamă Inez pe copila nr 2. (23.12.2018)

5. Celălalt Ryan, mult suspinat de domnițele din toată lumea (mie îmi scapă în continuare de ce). Ryan Gosling dară, are și el două fete cu Eva Mendes. Pe fete le cheamă Esmeralda Amada și Amada Lee. Cred că le place mult numele Amada!

La grămadă: Nicole LE :)) Natalie Portman e pe traseu cu copilul numărul 2, Mila Kunis tocmai a născut copilul nr. 2. Alexis Bledel (Rory Gilmore, ok?!) are un copil, nu știe nimeni cum îl cheamă, ayayay. De unde rezultă că unele staruri reușesc să aibă viață privată, la adăpost de ochiul neobosit al paparaților. Bun.

A pronunța, pronunțare

Dacă alt titlu mai breaz nu mi-a venit în cap!

Prima mea limbă străină a fost franceza și eram printre cei mai buni din clasă, după ce muncisesem ca sclavii să învăț groaznica formulă inutilă qu'est-ce que care se mai transforma și în apostrof etc.
Evident că nu eram chiar foarte foarte de la țară și colecționam după revoluție mai tot ce se putea colecționa, inclusiv surprize cu mașini, inclusiv Renault, care, neam cu Dacia fiind, se mai vedea crecă și pe vremuri la noi.
Într-o zi cu soare și cu cer senin mă uitam la televizor și deodată nenea ce-o fi fost el (crecă era formula 1 în direct) - să-i spunem comentatorul - trîntește un ”echipa Reono”. Eu mă uit la mama, mama se uită la mine, WTF?! Noi ziceam cum se cuvine Renault. Pi da' cum?!

(Episodul ăsta cred că l-am mai povestit, dar scobind ambele bloguri, nu am dat de el, so, lucky you.)

Partenerul soacră-mii a avut nuj ce treabă pe la Fontainebleau fontenblo și atîta a mai povestit despre acest Fontainebleau pînă cînd nu m-am mai putut aptține și i-am zis
- tovarășe cum poți să nenorocești limba franceză într-așa un hal cînd este ultra mega super clar și mai ales logic că se cheamă Fontainebleu fontenbleo, maxim fontenblio!?
Tovarășu s-a uitat la mine și m-a contrazis (!!!!) și mhhh o simplă căutare pe gugle i-a dat dreptate. Mhhh cînd zeii perfecțiunii îți întorc spatele, ayayay.

Nemții pronunță cu mare eleganță Malorca și Barțelona, pentru căci.

Cînd am vizitat-o pe Luisza cu z prin sudu' Nempției, am văzut într-o gară Hohenzollern Bahn (<-link), am făcut repede poză și cînd am venit acasă i-am zis lui P.
- vai tuuu am văzut niște trenuri Hohențolern!!!!
P. care nu are nicio treabă a zis
- ce fel de trenuri?
Eu
- Ho-hen-țo-lern!!!
El
- ?!?!?!
Am scos poza:
- uite dragă, chiar așa, să nu fi auzit de Hohențolern, vai de mine și de mine, aoleo.
S-a uitat la poză și a exclamat
- Hoănțolărn!!!!!!!!!!!!
(dacă voiați să știți cum se pronunță acest nume romantic, uel, iu hev it.)

Cu siguranță mai sînt multe astfel de cazuri, dacă vreți să șeruiți din multele voastre experiențe, pliz du. Vă las încheind (<-cum se scrie acest cuvînt?!?!?!) cu ultima chestie aflată de mine din limba ebraică: coada de maimuță (mare păcat că nu se mai cheamă așa!), pardon arond adică @ (!!!) se numește... ștrudl. (<-link) Eeeee?

OMG

Mă scuzați, da' nu mă pot aptține. Cînd se întîmplă minuni, ele trebuie aduse la cunoștința publicului telespectator și lumii înconjurătoare.

Ah ce zi minunată!!!

Post cu parfum de bîrfă invidioasă

Lumea (colega, dacă insiști, dau link, da' știi Dvs. cine ești! ;) ) a mai protestat pe ici pe colo în gura mare sau la o mică șuetă cum că blogurile mari de carte cam scriu despre aceleași chestii și cam simultan. Eu, neurmărindu-le pe aceste bloguri în mod deosebit, m-am gîndit na, nu e rău totuși, promovează cărți pe care le-or fi primit ei-ele de la edituri, dar le-au citit.

Mă dau și eu pe net de dimineață și vreau să mă mai deștept oleacă, cînd peste ce-mi cad ochișorii?!

link. http://lauracaltea.ro/articlesite/vorpal-colectie-de-poezie-editura-nemira

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean

link. http://www.bookaholic.ro/vorpal-noua-colectie-de-poezie-a-editurii-nemira-coordonata-de-svetlana-carstean-se-lanseaza-la-gaudeamus.html

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean, se lansează la Gaudeamus

M-am cam simțit luată de fraieră, ca să mă exprim ca o duamnă. M-am prins că probabil astea or fi ”comunicate de presă” sau cum li s-o fi zicînd, m-am gîndit la trafic și la informare ;), per total am rămas cu un gust amar. Într-un fel, a fost interesant să mă mai cunosc un pic și să văd cîtă naivitate încă încape în mine. :D

La Laura a rămas și o typo ”e doar pentru că poezia însăți e un nonsens tranșant”, corectat pe bookaholic.

A, părerea mea foarte personală e că numele colecției nu e așa de minunat, deși înțeleg de ce l-au ales. Poate ar fi fost ceva mai potrivit un nume care să rezoneze cît de cît la populația autohtonă...

Ok, după ce-am dat cu parul cît cuprinde, mai precizez că apreciez că se publică poezie, sper să se și cumpere și citească și cu asta basta, weekend fain!

Din marile realizări ale lui 2016

Am aflat cum se face semnul ”arond”, ”coadă de maimuță” și cum l-o mai fi chemînd, pe tastatura românească. Iuhu!
Adică acesta: @
Dacă mai există oameni orbecăind prin internet și care nu știu să deseneze așa frumos ca mine @ fără să trebuiască să schimbe tastatura, doresc să vă informez că @ se face astfel:
-se apasă tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu și se ține apăsată pînă zic eu la loc comanda. În același timp deeeeci se apasă de pe tastatura numerică (adică grupul de taste din dreapta) în ordine, una după alta, tasta ”6” și tasta ”4”. Apoi se ridică degetul de pe tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu (la loc comanda cum ar veni). @
;;)
Bine, acum nu știu unde sînt slash, apostrof și încă altele. Dar îmi pasă? Nu-mi pasă, că am @!!!
:D

Ne/recunoscătoare?

Nu cred că e vreun secret pentru cine ajunge pe blogul ăsta că îmi place să mă plimb. Și cînd zic să mă plimb mă gîndesc la ”a călători”. Dacă ar fi după mine, cu cît mai mult, cu atît mai bine.

Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.

- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.

***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...

Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!

Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)

Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.

Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.

Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.

O să mai avem musafiri. :)

Ce mai face Vio

Undeva acum peste 10 ani l-am descoperit pe Meir Shalev la cărți reduse la noi la librărie. Am cumpărat atunci o carte două trei, între timp am mult mai multe, dar de citit, am citit trei.

Cînd m-am hotărît să mă apuc de studii de ebraistică, țelul meu nu foarte secret (mă rog, bine totuși că nu l-am trîmbițat în gura mare la tot cartierul) era ca la finalul studiilor să-l pot citi pe Meir Shalev în original.

Ah, ce glumă bună. Sau mă rog, glumă tristă?! În fine, dorința asta a mea nu are mare tangență cu realitatea pentru că, deși în primul an de facultate am făcut ebraică la greu, în al doilea am făcut ceva mai puțin, dar și mai greu :), după care nu am mai făcut mai deloc. Ultimul meu contact cu ebraica e de acum aproape un an, cînd am mers la niște ore la Liceul Evreiesc și am asistat (căscat gura) la orele de ebraică ale copiilor de acolo. La clasa a opta nu am înțeles mai nimic. Am înțeles mai mult pe la clasele a doua - a patra...

Săptămîna asta merg la facultate la două cursuri recapitulative care se adresează celor care tocmai au terminat primele două semestre de ebraică. Dar descrierea cursului începe așa: ”ați uitat alefbetul?”. Întîi m-am amuzat, nu, alfabetul sigur nu l-am uitat. Apoi m-am trezit ieri că-l uitasem... Am fost destul de dezamăgită. Nu dau vina pe nimeni, nici măcar pe mine. Iaca s-a întîmplat.

Noroc cu duolingo, care are de cîteva luni și ebraică. Mîine măcar voi ști literele. :)

Săptămîna viitoare reîncep cursul de ebraică de la zero, de trei ori pe săptămînă (bine, în ideea că mă primește profesoara, dar nu văd de ce nu).

Am o vagă idee vag proprie pentru lucrarea de licență, care e un lucru bun, cred eu. Mai vedem.



Vă las cu o melodie foarte frumoasă în ebraică, pentru copii, din care eu înțeleg doar fata, frumoasă, grădină (e de fapt grădiniță, pentru preșcolari adicătelea). Yehudit Ravitz, doamnelor și domnilor.

Paco de Lucía etc.

Chestia e că m-am trezit săptămîna asta făcînd un maraton Sex and the City.



La scena de mai sus am sărit pe Shazam (mai este cineva care să nu știe, să nu folosească și să nu aprecieze Shazam??) și așa am dat de Jesse Cook. Am tot ascultat din piesele lui, chitară și mai mult nu știu să spun, că nu mă pricep, dar îmi place. M-am surprins dansînd pe muzica lui în timp ce întindeam rufe. :O

Și din una-n alta mi*-am amintit de semestrul petrecut în 1999 (!!!!) în Freiburg și de faptul că am o *casetă* cu muzică à la Jesse Cook, dacă nu o fi chiar el. Azi am găsit caseta :> și da, am și casetofon, problema e că e o casetă de 90 de minute și uel se prinde banda cu încredere. Am verificat cu o casetă mai scurtă, merge. :( Așadar, nu pot afla deocamdată cine și ce interpretează pe caseta mea, pe partea pe care scrie ”Maike flamenco”, Maike fiind sufletul nobil care mi-a înregistrat caseta în epoca de piatră. Pe partea cealaltă scrie Paco de Lucía.
Așa că m-am apucat de ascultat pe Spotify Paco și l-am și cercetat un pic pe net. Uel, a murit acum doi ani. La colaborări cu artiști am dat de Al Di Meola și de John McLaughlin și mi-am amintit că îi știam și eu în formația asta. Wiki zice că Friday Night in San Francisco ”may be considered the most influential of all live acoustic guitar albums” (citînd un critic muzical).
Undeva pe aici mi-au dat lacrimile, poate pentru că nu știu cine e pe caseta cu ”flamenco”, poate pentru că am uitat atîția ani de Paco de Lucía &, poate pentru că trece vremea...?!

Mai am probabil mai multe enigme muzicale în program, lipsa educației mele muzicale mă împiedică să le dezleg... îmi amintesc de o piesă pe care o știam de la radio din Iași, probabil e instrumentală... :D și pe care am auzit-o ultima oară în Paris într-un octombrie acum cîțiva ani, trecînd cu le bateau mouche pe sub un pod pe care erau niște muzicanți ;)...

*mi-atras atenția văru-meu că foloseam șț turcești or smth și am reușit să le identific pe alea românești, doar că un miliard de alte semne sînt un pic pe lîngă și durează pînă mă obișnuiesc cu ele.?_)( fdjghjfsdhghfdsghfdsgj!!!!

LE funny story, Al Di Meola a avut un braț de concerte anul ăsta în Germania și a fost și la Iași (zice site-ul lui).

La cererea telespectatorilor: ponturi din Andaluzia (?) - Sevilla cu poze

Salutare.
A trecut niţeluş timp de cînd am fost în excursie şi m-am întors, dar cineva care pleacă la Sevilla mi-a bătut obrazul că nu am pus şi eu pe #blog nişte #ponturi #turistice.

Scurtă introducţiune: am fost solo la sfîrşitul lui iunie o săptămînă în Andaluzia. Solo costă un pic mai ieftin decît aceeaşi excursie pentru două persoane, ce chestie. Dar consorţul meu m-a trimis cică să-mi limpezesc gîndurile, capul şi ce mai am eu şi poate m-oi întoarce inspirată rău pentru licenţă. Deocamdată nimic.

Baza: El Puerto de Santa María. Hotel: Monasterio de San Miguel. Zbor cu ceva linie de vacanţă Frankfurt - Jerez de la Frontera - Frankfurt. Transfer aeroport - hotel şi hotel - aeroport (20-30 minute). Mic dejun. Crecă am plătit 570 EUR. Plus diverse cheltuieli la faţa locului.

Am făcut patru excursiuni - Cádiz, Córdoba, Sevilla, Cádiz.

***
Sevilla
Cît pe ce era să nu ajung acolo, că se anunţa ploaie şi ce poţi vizita pe ploaie?! Dar am mers, a fost căldură mare şi probabil per total 7 picături de ploaie.

Surpriză mare direct de la gară: am nimerit în SUA?! :)

Multe multe străduţe înguste în oraşul vechi, foarte pitoreşti.

Printr-un parc central

La mine în familie despre frunza asta s-ar spune că e "lostopană". Dexonline nu prea e la curent.

Vegetaţia din sudul Spaniei diferă mult de ceea ce văd eu zi de zi. :)

 Mai vechi şi mai noi

A dat bine-n poză, dar nu am apucat să vizitez.

Mă înnebunesc după hărţi, am mai zis.

O pieţişoară cum cred că sînt multe, foarte plăcută, intimă, cred că avea terase pe toate laturile (şi restaurante)

Am cerut voie să pozez o farfurie de pe terasa unui restaurant fancy, dar tot am făcut-o pe fugă, de parcă eram la furat! :o

În Sevilla, unde am fost o zi, am ajuns pe la 10 dimineaţa şi am plecat pe la 8 seara, am vizitat practic trei chestii :>: Catedrala (cu mormîntul lui Cristofor Columb :>) şi turnul la Girolda, El Real Alcázar (monumente Unesco) {(linkuri wiki în spaniolă pentru că mai multe poze). Fanii Game of Thrones (eu nu) ştiu deja că în/la Alcázar s-au filmat nişte scene din sezonul (?) 5. (Adică dacă ştie şi wiki...)} şi Plaza de España.

Pentru cine nu are timp de citit în amănunt informaţiile de pe wiki :P, mi-a sărit acum în ochi că la Giralda e mai înaltă decît Turnul din Pisa şi/sau Big Ben. ;)

***
Cu două zile înainte de a merge în Sevilla fusesem la Córdoba - am constatat la finalul vizitei că am cam mers la pomul lăudat cu sacul. Catedrala cordobeză a fost o dezamăgire pentru mine. În schimb chiar am fost fermecată :> de cea din Sevilla. Iar Plaza de España m-a uns la inimă. :)

(Aş vrea să mai scriu despre, cu poze, dar mai bine nu promit nimic.)

Nişte filme, ba chiar şi nişte seriale

Am ajuns la un fel de concluzie despre un gen de filme care-mi plac. Asta pentru că aveam două filme pe o listă, pe care le revăd (destul de) des, şi duminică am văzut un al treilea, care a intrat direct pe listă, yay.
Şi mai sînt nişte seriale, da, imediat despre.

***
August: Osage County (2013) (nota imdb modestă 7,3*, nota mea: 10 :>) (drama)

Trailerul.

Are un mega braţ de staruri, dar nu de asta îmi place. (Filmele cu braţul de staruri, dar cu acţiune super greu de urmărit, pentru că 80 de firişoare care pe undeva de fapt erau unite, nu, mulţumesc, nu sînt genul meu. Exemple: Love Actually (7,7* pe imdb!), aim sou veri sori, deci nu, deşi îmi plac mulţi actori din distribuţie. Valentine's Day (yay, 5,7* pe imdb, măcar nu sînt singura!), idem.)
Reţeta succesului mi se pare a fi în cazul filmelor de pe lista mea o familie măricică, mai mult sau mai puţin (dis)funcţională, care petrece cîteva zile împreună în urma unui eveniment (aniversare, deces, vacanţă etc.).

Nu am idee de ce nota imdb nu e mai mare, două actriţe au nominalizări la Oscar pentru filmul respectiv.

Am văzut reclama la cinema, dar cred că l-am ratat, l-am văzut de pe net :insert emoticon ruşinat:, apoi l-am luat pe DVD şi l-am văzut de mai multe ori. Îmi tot propun să-mi notez ce filme văd, de cîte ori le văd, dar uit. :)

**
This Is Where I Leave You (2014) (nota imdb ayayay 6,6*, nota mea: 10) (comedy, drama)

Trailerul.

Nu mai ştiu cum am dat de el, dar îl am pe DVD, deci sînt cu conştiinţa împăcată. :> Cred că l-am văzut de mai multe ori decît pe cel de mai sus, că e mai uşurel totuşi.

*
Duminică aşteptam să înceapă un meci de tenis la US Open, cînd P. a nimerit la tv începutul unui film despre care a comentat, atunci, la primele secvenţe, "ăsta ar putea fi un film de Woody Allen", care n-a fost, dar una din actriţe a jucat în două filme ale lui WA (asta după ce-am ameţit căutînd-o pe net, că semăna cu o altă actriţă, mna.)

Dan in Real Life (2007) (nota imdb 6,8*, nota mea mmm nu i-am dat notă încă, un 9 acum, trebuie să-l revăd) (comedy, drama, romance)

Trailerul.

**
Cînd gîndeam şi scriam postul ăsta, mi-am dat seama că mai am cel puţin două filme care se încadrează cumva în schema de mai sus (adică cea cu familia), pe care le revăd cu plăcere. Cred că v-am mai zis că eu mă uit cu drag la filme pe care le ştiu bine. De asta mă interesa statistica, să ştiu şi eu ce film am văzut de cele mai multe ori. Nu cred că e Pacientul englez, că e lung şi, deşi e frumos :>, e trist, nu ştiu dacă nu o fi Closer... sau poate Pretty Woman? Sau Notting Hill? Sau Runaway Bride? Se pare că-mi place Julia Roberts. :O :))

Mine Vaganti (Männer al dente/Loose Cannons) (Italia 2010) (nota imdb 7,2*, nota mea: 10) (comedy, drama, romance)

Trailerul.

Regizorul e Ferzan Özpetek (wiki), credeam că am mai scris despre, dar n-am găsit nimic pe blog. Datorită coloanei sonore am descoperit-o pe Sezen Aksu (wiki). Piesa mea preferată aici. (Nihayet se numeşte, în caz că nu merge linkul.)

*
Must Love Dogs (2005) (nota imdb 5,9*, nota mea: 8, e genul de film care pe vremea mea se chema "de duminică seara", simpatic, fără prea multe chestii complicate, nu trebuie să faci mare efort intelectual ca să-l urmăreşti :>) (comedy, romance)

Trailerul. (Filmul totuşi e mult, mult mai fain şi mai complex decît e prezentat în trailer, care e unul scurt, de 30 secunde.)

A! Era să uit de seriale!

Mi-a plăcut cam tare Parenthood (2010-2015) (am scris un pic despre el aici). Nu vă dau link de pe wiki, tocmai din cauză de spoilere, big drama dacă le citiţi, trust me. Roşu vertical, Dvs. m-aţi adus pe drumul Parenthood I guess? Care de asemenea crecăci tot datorită Dvs. am văzut şi Brothers & Sisters (2006-2011), care iar mi-a plăcut, dar m-a şi enervat pe alocuri. :)

Ce recomandări de filme/seriale care să aibă cît de cît ceva în comun cu ce-am zis eu mai sus aţi avea? De fapt, nici actorii cunoscuţi, nici familia măricică nu sînt obligatorii. :)) Mulţam!

Varşovia 2013 (11)

Cer pardon, leşinul internetului mi-a dat vag planurile peste cap, scrisesem concluziile înainte şi am greşit la tabla adunării, aşa că ele sînt deja pe blog, pozele astea, cele mai puţin spectaculoase, ajung şi ele acum.

O reclamă la ceai.

Ceva foarte funny made by Photo Sphere :>.
"So! Coffee" e aici.

Cukiernia A. Blikle

sweet ceramica!

Poate vă doriţi o valijoară? :D În 2014 se pare că valiza a dispărut! :O

Orbis e cea mai veche agenţie de turism din Polonia (zice wiki...)

Un cufăr poate? Lîngă o farmacie. O, şi ea dispărută în 2014! :O Iată, Varşovia e un oraş ca oricare altul, în permanentă transformare. :)

Şi un glob.

Iar: finalul de la postul precedent:

Vă mulţumesc că m-aţi însoţit în această plimbare virtuală prin Varşovia. Sper că v-a plăcut. :)

Despre punctul 3 de acolo, se pare că am aiurat puţin, ce să faci, se mai întîmplă cînd postezi poze după 3 ani de la data fabricaţiei :) şi nu te uiţi la toate sau sînt destul de multe şi mai şi uiţi pe traseu...

Varşovia - un fel de update pe post de concluzii

Cît am parcurs internetul în lung şi în lat zilele astea, ca să aflu şi eu ce reprezintă pozele făcute acum trei ani în Varşovia, am mai aflat una şi alta. :)

1.
În postul ăsta la ultima poză spuneam că reprezintă o "machetă comemorativă" a nu-ştiu-ce. Wiki m-a luminat că e vorba de o replică a Sinagogii Mari, construită (replica) în 2013, deci la fix să se potrivească cu vizita noastră, de fapt pentru a comemora 70 de la distrugerea clădirii originale.

2.
În postul ăsta a doua poză reprezintă :> Muzeul Marie Curie, eu nu m-am prins, cred că mi-a spus cineva mult după. Sau am văzut pe net şi am înţeles tîrziu tare. :)
În acelaşi post, pozele 4 şi 6 reprezintă barbacana, mult mai de aproape decît în postul în care am introdus-o. :)
De asemenea în postul ăsta, pozele 7 şi 9, tot barbacana.

3. Mă întrebam dacă clădirile din apropierea sinagogii care m-au impresionat aşa de mult au fost între timp renovate. Mă refer la Ulica Próżna (Empty Street, zice wiki), tot wiki ştie că partea dreaptă :> (numerele 7 şi 9) au fost renovate. Probabil că urmează şi cealaltă parte a străzii.
Aici se vede cel mai bine vechi în stînga şi nou în dreapta. Oare ar fi trebuit să lase strada cum era? Parcă e greu să-ţi imaginezi ce trecut are cînd o vezi aşa spilcuită... Dar dacă nu s-ar renova nimic, la un moment s-ar prăbuşi.
Acolo are loc un festival, mi-au plăcut imaginile pe care le-am găsit aici.
Într-o curte pe care am fotografiat-o şi eu se află sau s-a aflat (!) o statuie a lui Maurizio Cattelana (wiki zice instalaţie) reprezentîndu-l pe Adolf H. stînd în genunchi şi rugîndu-se.

• HIM (2001): a sculpture resembling a schoolboy kneeling in prayer, except that the head has been replaced with the realistic likeness of Adolf Hitler. The sculpture was frequently displayed at the end of a long hallway or at the opposite end of a white room, turned away from the viewer so that they wouldn't be able to recognize the individual until they advanced close enough. (sursa)

Părerile despre această creaţie sînt împărţite. :) Eu nu am văzut respectiva operă. :)

Vă mulţumesc că m-aţi însoţit în această plimbare virtuală prin Varşovia. Sper că v-a plăcut. :)

Varşovia 2013 (10)

Pardon de întîrziere, dar în minunata Germanie, ne-a crăpat internetul, luînd cu el şi telefonul fix şi televiziunea prin cablu. Acum s-au întors, să vedem cît stau. :)

În ultima seară am fost invitaţi cu toţii (de către o profesoară) să mîncăm la un restaurant tradiţional.

Ceramica asta este peste tot, recunosc că mi-a trecut prin cap să bag ceva în traistă, aşa de mare e ispitaaaaa! Dar am rezolvat făcînd cumpărături la magazinul cu ceramică. :) (Este şi la noi în tîrg, dar e micuţ şi scumpuţ.)

Nişte colegi foarte şic. Şi eu am venit acasă cu unghiile făcute în probabil 10 nuanţe, colega mea de cameră a avut chef să încerce diferite nuanţe la aeroport în duty free şi eu m-am oferit pe post de model. Din păcate nu am o dovadă fotografică.

Pe o stradă din centru, aproape de universitate

Intrarea în curtea (nu ştiu cîte curţi sînt) Universităţii. Universitate se scrie cu majusculă în română?

Cît de cool e cafeneaua asta?! Şi e şi la biblioteca universităţii.............!!!!!!!!!!!

 Care bibliotecă are nişte grădini suspendate cum eu n-am mai văzut. Mai multe pe gugle.

Mai am un rînd de poze şi nişte pseudo-concluzii. Dacă oi avea net.

Varşovia 2013 (9)

Trebuie să recunosc că am văzut atîtea poze cu cimitirul evreiesc vechi din Praga, că primul gînd cînd văd imaginea de mai jos este "Praga". Greşit, pentru că am făcut poza în cimitirul evreiesc din Varşovia. Normal că cimitirele pot semăna între ele, vreau doar să precizez că acest cimitir din Varşovia este uriaş (33 hectare, zice wiki), cel din Praga e micuţ, mmmmm wiki zice că cel din Praga e cel mai mare din Europa (Old Jewish Cemetery is the largest Jewish cemetery in Europe), dar nu precizează la ce se referă: eu zic că nu are cum să fie vorba de suprafaţă... poate numărul de morminte? LP, ce părere ai?? M-am lămurit, wiki în germană zice că are cam un hectar (Trotz seiner kleinen Fläche (ca. 1 ha)). Bun.

Museul de Istorie a Evreilor Polonezi POLIN abia fusese inaugurat în aprilie, parcă toate expoziţiile au putut fi vizitate abia în octombrie (noi am fost în mai). Autori: Lahdelma & Mahlamäki Architects

În interior

Intrarea

Nu mai ţin minte unde am făcut poza asta, dar îmi place cel mai mult cred din toată excursia. :)

Oh, da!

Reţineţi curticica asta, o să urmeze nişte explicaţii.

Astea-s ciori? Care e diferenţa între cioară şi corb? Sper că cioara nu e domniţa corbului. Ia să-mi dau eu în dexonline! :O Hm, dacă am înţeles bine, cioara e un fel de corb, dar corbul nu e un fel de cioară! Eeee? :>

Varşovia 2013 (8)

Cele mai multe fotografii din postul ăsta sînt din zona în care a fost ghettoul din Varşovia.

Kamienico este un mural (pe româneşte se cheamă tot aşa?) destul de cunoscut (dovadă braţul de linkuri pe care le dă gugăl la iveală), autor Wiktor Malinowski.

Un restaurant

Ce e chiar în spatele muralului. Aici o imagine 3D (?) de la google.

Asta e vizavi şi e o parte din zidul ghettoului şi, după cum se vede, a fost încorporat (???!) într-o clădire. Sau aici.

Casa lui Etgar Keret :> :)))

O vitrină

Mie Paragraf mi se pare un nume foarte fain pentru un cafe-bar. :)

 Mormîntul lui Ludwik Zamenhof, tată de esperanto :) în Cimitirul Evreiesc din Varşovia.

 Nu mă pot hotărî cum mi se pare alăturarea de vechi şi modern. Cred că îmbucurătoare, pînă la urmă.